Ultimele cuvinte pe care Roxana Moise le-ar fi rostit înainte de a se stinge au emoționat pe toată lumea. Fosta concurentă de la Exatlon s-a stins la numai 39 de ani.

Roxana Moise, răpusă de un cancer cerebral extrem de agresiv, a rămas optimistă până aproape în ultima clipă. Cele două antrenoare care au avut o influență puternică asupra formării ei sportive au povestit cu lacrimi în ochi despre puterea și curajul ei.

Sportiva, care s-a stins la doar 39 de ani, era mereu plină de energie, iar cei apropiați spun că nu lăsa să se vadă suferința prin care trecea. Steluța Luca, una dintre antrenoarele căreia îi era foarte apropiată, a relatat că Roxana a descoperit boala în vară, chiar după ce promovase examenul pentru obținerea diplomei de antrenor. Primele semne au fost dureri intense de cap, iar investigațiile au confirmat existența unei tumori la creier.

„Pentru mine șocul a fost atunci când am aflat că are probleme de sănătate. Ne intersectam adesea la un anumit restaurant din Vâlcea. Ea a descoperit boala undeva vara, după ce și-a dat definitivatul. Voia să obțină diploma pentru antrenorat. La scurt timp a resimțit dureri mari de cap. În momentul în care și-a făcut un tomograf a descoperit că are o tumoră la creier. Era o tipă foarte ok, nu o vedeai niciodată tristă. Roxana era mereu cu un vibe pozitiv”, a dezvăluit Steluța Luca.

Nicoleta Lazăr, cealaltă antrenoare care a crescut-o ca sportivă, a mărturisit că o considera pe Roxana ca pe fiica ei, mai ales că aveau aproape aceeași vârstă cu băiatul ei. Spune că fosta handbalistă era serioasă, disciplinată și mereu gata să muncească, „o fată minunată, cu un spirit de echipă ieșit din comun”.

„Am vorbit cu ea acum vreo trei luni, când a organizat ea o întâlnire la restaurant cu prima mea generație de copii pe care i-am antrenat. Roxana a fost prima mea generație. Când am ajuns seara acolo, ne-a dat mesaj că ea nu mai putea să vină, că se simte foarte rău. Mai vorbisem cu ea înainte, cred că cel puțin o oră. Și mi-a spus: doamna, eu o să mă fac bine. O să vedeți. Dar se vedea că deja uita ce vorbea. Era foarte optimistă”, a spus Nicoleta Lazăr.

Boala a lovit într-o perioadă în care viața Roxanei părea liniștită. Fiica ei crescuse, iar cea mai bună prietenă îi era aproape în permanență, rămânând lângă ea în fiecare noapte în ultimele luni. Tot această prietenă a fost cea care, într-o dimineață, le-a dat vestea dureroasă antrenoarelor.

În ceea ce privește înmormântarea, Nicoleta Lazăr și sportivele au hotărât să strângă bani pentru a ajuta familia, chiar dacă situația materială a acesteia era una bună.

„Posibil să mai aibă nevoie, vă dați seama. Știu că numai la tratament, pe o injecție dădea 10.000 de lei. Acum vreo trei săptămâni a avut un episod mai greu. Prietena ei îmi dădea mesaje în fiecare dimineață și îmi spunea cum este. Că este bine, că a mâncat, că a făcut mișcare. Chiar și acum trei zile era situația bună”.

Conform mărturiilor, Roxana nu a fost niciun moment singură în ultimele zile. Prietena ei cea mai apropiată i-a fost sprijin continuu, oferindu-i alinare, căldură și încurajări. Dincolo de tratamente, durere și neputință, acest sprijin uman a însemnat enorm pentru Roxana.

„Prietena ei cea mai bună a stat lângă ea efectiv. A stat lângă ea non-stop. Ea mi-a dat dimineața la șapte jumătate mesaj și zice «Doamna, am pierdut-o pe Roxana». Dormea în fiecare seară cu ea în pat”, a spus fosta antrenoare.

Aceste detalii scot la lumină o latură profund emoționantă a poveștii: deși lupta cu boala era dureroasă, Roxana a avut alături un om care a iubit-o necondiționat și care i-a oferit o susținere rar întâlnită. Nopțile petrecute împreună, grija constantă și mesajul trimis în zori arată o prietenie excepțională, o dăruire profundă și un sprijin care depășește cu mult gesturile obișnuite.