Imagini sfâșietoare la Buzău. Mama Ștefaniei Szabo, cuprinsa de durere lângă sicriul fiicei

Ziua de joi a fost una copleșitoare la Spitalul Județean de Urgență Buzău, plină de durere și emoție. Trupul neînsuflețit al Ștefaniei Szabo, directorul medical care și-a pierdut viața la doar 37 de ani, a fost adus la capela unității pentru ca familia, colegii și prietenii să-i poată aduce un ultim omagiu. Atmosfera era apăsătoare, iar liniștea locului contrasta dureros cu amintirea femeii care până de curând își petrecea aici fiecare zi de muncă.

Scene sfâșietoare la Buzău. Mama Ștefaniei Szabo, doborâtă de suferință lângă sicriul fiicei sale. Ținuta în care a fost așezată doctorița.

Sicriul a fost primit de colegii ei din spital, de rude și de cei care i-au fost aproape de-a lungul anilor. Cei care au lucrat cot la cot cu ea au așteptat în curte, privind în tăcere cum mașina funerară pătrunde încet în incinta spitalului. Pentru mulți, momentul a fost aproape insuportabil — o despărțire greu de acceptat de la o femeie tânără, mereu senină și dedicată profesiei.

Traseul cortegiului funerar a fost ales cu grijă, încărcat de simboluri. Vehiculul care transporta sicriul a fost condus pe lângă locurile care îi erau dragi și unde își petrecuse o mare parte din viață.

Mașina a trecut mai întâi pe lângă noua secție UPU-SMURD, proiect pe care Ștefania îl susținuse cu pasiune în timpul modernizării. Apoi a străbătut parcarea subterană a spitalului, locul prin care intra zilnic la serviciu, cu zâmbetul pe buze.

Cortegiul a ieșit apoi prin poarta ce duce spre Parcul Crâng, unde zeci de angajați și pacienți s-au adunat să o conducă pe ultimul drum. Oamenii au privit în tăcere, mulți cu ochii în lacrimi, în timp ce mașina avansa lent, ca și cum timpul ar fi refuzat să mai curgă.

Când mașina funerară s-a oprit în fața capelei, s-a lăsat o tăcere deplină. Nimeni nu a mai spus nimic. Aerul era încărcat de o durere greu de exprimat, iar privirile tuturor trădau tristețea și neputința în fața pierderii

„A fost momentul cel mai dureros pe care l-am trăit în cariera mea. Era colega noastră, iar azi am condus-o în tăcere printre locurile unde a muncit. Nu există cuvinte”, a spus un medic din secția Chirurgie.

Prima care s-a apropiat de sicriu a fost Mirela Oprea, director executiv în Consiliul Județean Buzău. Cu lacrimi în ochi, aceasta a atins sicriul și a rostit în șoaptă o rugăciune. În spatele ei au venit mama și fratele Ștefaniei, copleșiți de suferință.

Mama, o femeie în vârstă, s-a sprijinit tremurând de brațul fiului său, privind cu neputință spre sicriu. O durere mută, dar sfâșietoare. Cei prezenți au simțit tragedia acestei familii care și-a pierdut, într-o clipă, fiica și sora iubită.

La dorința familiei, Ștefania Szabo a fost îmbrăcată în rochia ei preferată — o rochie elegantă, de culoare fucsia, pe care o purta la momentele speciale. O alegere plină de simbolism, menită să redea energia și optimismul care o caracterizau.

Pentru cei care au cunoscut-o, imaginea din sicriu a fost copleșitoare. Mulți au izbucnit în lacrimi, iar în liniștea capelei se auzeau doar suspine și rugăciuni în șoaptă.

Colegii ei de la spital au venit să-și ia rămas bun

După ce sicriul a fost depus în capelă, foștii colegi ai Ștefaniei au intrat, unul câte unul, pentru a-i aduce un ultim omagiu. Unii purtau halatele albe, alții erau îmbrăcați în negru, dar toți aveau aceeași expresie de tristețe adâncă.

O asistentă medicală a depus un buchet de crizanteme albe la picioarele sicriului și a rămas câteva clipe în genunchi, în tăcere. Un alt medic a lăsat o fotografie de grup, amintire din anii în care au lucrat împreună.

„A fost un om de o bunătate rară. Niciodată nu ridica tonul, niciodată nu se plângea. Dacă vedea că cineva e copleșit, spunea doar: ‘Hai că trece și asta’. Nu cred că mai găsim oameni ca ea”, a spus un chirurg din spital, cu lacrimi în ochi.

Mama Ștefaniei nu s-a dezlipit nicio clipă de lângă sicriu, ținând strâns o fotografie a fiicei sale din perioada studenției. „Așa arăta când termina facultatea… visătoare și plină de speranță. Nu pot să cred că nu mai este. Ea trăia pentru oameni, pentru spital. Era totul pentru mine”, a spus printre lacrimi femeia.

Fratele, vizibil răvășit, a mulțumit tuturor celor care au venit să își ia rămas bun și să o cinstească pe Ștefania pentru ultima dată.