Pasărea din România care bea apa, se hrănește și doarme în timp ce zboară. Nu oprește decât atunci când dă hrană puilor in cuib

Această pasăre migratoare, similară cu rândunica, face parte din familia apodidelor (Apodidae) și este cunoscută pentru abilitățile sale aeriene remarcabile.

În România, această specie este prezentă vara, părăsind țara în jurul celei de-a doua decade a lunii august și revenind la sfârșitul lui aprilie sau în primele zile din mai. Se deplasează mai ales noaptea, preferând partea a doua a nopții, până la răsărit.

Este întâlnită cu precădere în estul țării, în zonele stâncoase sau în localități, iar populația sa este estimată între 15.000 și 60.000 de perechi cuibăritoare.

Este vorba despre drepneaua neagră.

Această pasăre se numără printre cele mai rapide zburătoare din lume, alături de drepneaua mare, putând atinge viteze de peste 200 km/h. Trăiește aproape exclusiv în aer: se hrănește, se împerechează, bea apă și chiar se odihnește în zbor, planând la altitudini înalte. Intrarea în cuib are loc tot în zbor, iar dacă e nevoie, se poate agăța cu pricepere de marginea acestuia pentru a se lansa în aer printr-o cădere liberă.

Aproape niciodată nu se așază pe sol, deoarece are dificultăți în a decola de jos, din cauza picioarelor scurte și slab dezvoltate. Puii care cad pe pământ nu reușesc să se ridice în zbor singuri.

Când condițiile meteorologice devin nefavorabile și hrana este dificil de găsit în apropierea cuibului, aceste păsări zboară în grup către regiuni mai prielnice, aflate la 40-80 km distanță. Puii rămași în cuib intră într-o stare de semitoropeală, reducându-și temperatura corporală până la aproximativ 20°C pentru a supraviețui.

Penajul este complet brun-negricios, cu o nuanță mai deschisă și ușor albicioasă în zona bărbiei. Masculii și femelele au aspect identic din punct de vedere al coloritului, ceea ce face dificilă diferențierea lor.

Pasărea atinge maturitatea se+uală la vârsta de patru ani. Este monogamă, formând un cuplu stabil pe viață și dovedind o fidelitate ridicată față de locurile de cuibărit.

Ritualul de împerechere se desfășoară prin zboruri spectaculoase, cu manevre acrobatice precum spirale, picaje, întoarceri bruște și uneori vrie, executate la viteze foarte mari, ce pot depăși 180 km/h. Actul împerecherii are loc tot în zbor.

Între lunile mai și începutul lunii iunie, femela depune o singură pontă formată din 2-3 ouă de culoare alb-mată, cu formă eliptică. Ambii părinți participă alternativ la clocit, care durează între 18 și 23 de zile, iar în condiții de vreme nefavorabilă poate ajunge la 27 de zile.

Puii, care eclozează golași, rămân în cuib timp de 37-42 de zile, în funcție de cantitatea de hrană adusă de părinți – în principal insecte. Pe durata hrănirii puilor, părinții pot prinde chiar și 20.000 de insecte pe zi, contribuind astfel la reducerea numărului de insecte dăunătoare.