Răzvan Lucescu a ținut un discurs de excepție la înmormântarea lui Mircea Lucescu. „A iubit România din toate rărunchiurile lui.

Ziua de vineri a adus un moment trist pentru sportul din România. Mircea Lucescu a fost înmormântat în cadrul unei ceremonii la care au participat familia, apropiații și numeroase personalități din fotbal. Înainte de a fi dus la Cimitirul Bellu, sicriul cu trupul neînsuflețit a fost depus la Biserica Sfântul Elefterie.

Răzvan Lucescu a susținut un discurs emoționant la funeralii, vorbind despre dragostea profundă a tatălui său pentru țară: „A iubit România din toată ființa lui. S-a născut într-o familie foarte modestă, într-o locuință sărăcăcioasă”.

Atmosfera a fost una solemnă, dominată de liniște și respect. Cei prezenți au asistat la slujba religioasă într-un cadru sobru. Organizarea a fost atent realizată, fiecare moment fiind pregătit cu grijă. Pentru mulți dintre participanți, clipa a fost încărcată de emoție. Mircea Lucescu a însemnat mai mult decât un nume important în fotbal, fiind o personalitate care a influențat generații întregi.

Ceremonia funerară a început în cursul dimineții. Trupul neînsuflețit al lui Mircea Lucescu a fost adus la Biserica Sfântul Elefterie, unde s-a oficiat slujba religioasă. Participarea a fost restrânsă, conform dorinței familiei. Au fost prezenți doar membrii familiei, prietenii apropiați și reprezentanți ai lumii sportive.

După slujba de înmormântare, au rostit discursuri Răzvan Burleanu, președintele Federației Române de Fotbal, George Copos, fost finanțator al Rapidului, și Răzvan Lucescu, fiul regretatului antrenor.

Președintele FRF a subliniat amploarea personalității lui Mircea Lucescu:

„Nu a fost doar un antrenor sau un fost fotbalist de geniu. El a fost, înainte de toate, un deschizător de drumuri. A fost un vizionar care a înțeles fotbalul viitorului, înaintea tuturor”.
„Pentru dumnealui, fotbalul nu a fost fișa postului, a fost o vocație. A iubit gazonul, mingea și spiritul de competiție, cu o intensitate aproape mistică”.

De asemenea, acesta a evidențiat atașamentul față de echipa națională: „Pentru el era ca un copil. Un copil pe care l-a crescut și iubit fără condiții. I-a oferit totul: experiență, timp, sănătate și, în cele din urmă, ultimele sale resurse de energie. Nu știu dacă există un final pentru un om, dar cred cu tărie că Mircea Lucescu a sfârșit exact așa cum și-ar fi dorit, în slujba fotbalului, până la capăt. A plecat dintre noi, implicat, activ, visând la următorul proiect”.

Familia, o ancoră solidă
Răzvan Burleanu a vorbit și despre latura profund umană a lui Mircea Lucescu, dincolo de performanțele sportive: „A existat un om de o sensibilitate rară, pentru care familia a fost o ancoră solidă”.

„Radia de mândrie când analiza meciurile lui Răzvan. Ochii se luminau instantaneu când pomenea de nepoți și strănepoți și cred că erau singurii care reușeau să-l deconecteze de la fotbal și să-i reamintească de frumusețea simplă a vieții”.
„Ne-a oferit cea mai frumoasă lecție despre loialitate și dragoste pură prin devotamentul față de doamna Neli”

George Copos l-a descris drept o personalitate aparte: „Mircea Lucescu nu a fost doar cel mai mare dintre noi, românii. A fost un român universal, un om strălucit, un ambasador al României”.

Fostul finanțator al clubului Rapid a amintit originile modeste ale marelui antrenor român și dedicarea totală pentru fotbal: „A fost copilul care s-a ridicat de jos. El provenind dintr-o familie numeroasă unde a trebuit să împartă totul”.

Totodată, George Copos a subliniat că cea mai mare realizare a lui Mircea Lucescu a fost familia sa. „Mircea Lucescu și-a construit o familie frumoasă. L-a crescut cu grijă pe Răzvan, cel care îi va urma performanțele”.

“A fost tatăl meu și va rămâne tatăl meu:

Vizibil afectat de pierderea suferită, Răzvan Lucescu a ținut un discurs profund:

“A fost tatăl meu și va rămâne tatăl meu. A iubit România din toți rărunchii lui”.

„S-a născut într-o familie foarte săracă, într-o cocioabă. S-a educat și a încercat să educe. A fost un luptător, s-a luptat, a învins, a pierdut, a fost fericit, a fost mâhnit, a trecut prin toate situațiile posibile și imposibile pe care le poate oferi viața”.

„Sper din toată inima ca el, în acest moment, undeva deasupra noastră, să stea, să zâmbească, și să spună: A meritat absolut totul, sunt satisfăcut. Și eu, ca fiu al lui, îmi doresc ca el să fie fericit pentru tot ceea ce a obținut!”, a adăugat Răzvan Lucescu.

După ceremonie, sicriul a fost purtat pe umeri de Garda de onoare a Jandarmeriei Române și întâmpinat cu onoruri militare la ieșirea din biserică. Ulterior, a fost dus la locul de veci din Cimitirul Bellu.

Miercuri și joi, trupul neînsuflețit al marelui antrenor a fost depus la Arena Națională, unde aproximativ 15.000 de oameni au venit să-i aducă un ultim omagiu, potrivit unei postări de pe pagina de Facebook a echipei naționale.