Ultima oră. Transplant cardiac în cazul lui Mircea Lucescu? Ce spun specialiștii

Medicii evaluează și ipoteza unui transplant de inimă în situația lui Mircea Lucescu. Experții menționează o evoluție prudentă și intervenții de susținere mecanică foarte costisitoare.

Posibilitatea unui transplant de inimă devine tot mai clar în calcul în situația lui Mircea Lucescu, în stare critică la Spitalul Universitar după infarctul suferit în urmă cu patru zile. Un cardiolog afirmă că nu se mai poate discuta realist despre o recuperare importantă, chiar și în contextul unor intervenții de suport mecanic, pe care le vede degrabă o fază de tranziție către o rezolvare definitivă.

Un transplant devine posibil în situația lui Mircea Lucescu. Medicii nu mai consideră șanse reale pentru o recuperare importantă

Mircea Lucescu se află în continuare internat la Spitalul Universitar, după ce vineri, 3 aprilie, chiar când era foarte aproape de externare, a suferit un episod cardiac sever. Situația a determinat prelungirea spitalizării și menținerea sa sub supraveghere medicală constantă în mod strict continuă. Conform reprezentanților spitalului, antrenorul este acum conectat la echipamente, starea lui fiind critică, necesitând suport medical complex și monitorizare permanentă în secția de terapie intensivă.

Luni seară, 6 aprilie, reprezentanții Spitalului Universitar au comunicat că a avut loc o nouă evaluare detaliată a cazului. La discuții au luat parte specialiști din cardiologie, ATI, chirurgie cardiacă și hematologie, împreună cu un cardiolog român care lucrează în Franța, chemat la cererea familiei. Totodată, familia pacientului a fost prezentă la această întâlnire oficial.

În urma evaluării extinse, medicii au hotărât continuarea tratamentului actual, considerat în continuare potrivit în acest moment. Starea pacientului va fi reevaluată pe parcursul zilei de astăzi, 7 aprilie, iar în paralel este analizată și opțiunea unei intervenții invazive, mai exact montarea unui sistem de asistare mecanică cardiacă de tip ECMO.

Deosebirile medicale dintre ECMO și pompa de suport cardiac

În contextul procedurilor medicale aflate în discuție pentru gestionarea cazului, medicii încearcă să explice diferențele dintre metodele de suport circulator care pot fi luate în considerare în situații cardiace critice. Despre aceste variante și despre felul în care funcționează, cardiologul Dan Tesloianu a oferit mai multe explicații clare și detaliate.

„Am văzut în presă ieri că se vehicula ceva legat de procedura de asistare mecanică cardiacă (ECMO), dar astăzi era ceva de o pompă de asistare a funcției contractile. Trebuie precizat că sunt două lucruri diferite. ECMO înseamnă o procedură prin care sângele este circulat în afara corpului. Practic, se preia o bună parte din funcțiile inimii, atunci când aceasta este ineficientă. Este, într-un fel, o circulație extracorporală: sângele este scos din organism, trecut printr-o membrană unde este oxigenat și , apoi reintrodus în organism. Această procedură poate fi menținută o perioadă mai lungă, de ordinul zilelor, iar pacientul poate fi relativ conștient. ECMO nu ajută la contractilitatea cardiacă, adică nu influențează direct funcția de pompă a inimii, ci o suplinește.

Dacă vorbim despre o pompă de asistare, ne referim la un dispozitiv care se montează practic prin intervenție chirurgicală. Există montări pe torace sau proceduri minim invazive, în care, efectiv, în jurul inimii se plasează un fel de care comprimă inima. Este, ca idee, ca și cum ai lua inima în mână și ai pompa în locul ei. Prin această acțiune mecanică de pulsație, se compensează ceea ce inima nu mai poate face”, sunt clarificările pe care le-a făcut Dan Tesloianu.

Riscurile intervenției de suport circulator în cazul lui Mircea Lucescu

În continuare, făcând referire la opțiunile de suport circulator luate în calcul în cazurile cardiace grave, medicul cardiolog a evidențiat complexitatea acestor intervenții, dar și riscurile importante pe care le implică în practica medicală. El a subliniat că asemenea proceduri sunt destinate exclusiv situațiilor critice și necesită o evaluare foarte riguroasă înainte de a fi luate în considerare atent.

„Montarea acestor dispozitive este o procedură chirurgicală, un gest de chirurgie cardiovasculară. Fiind o intervenție la nivel toracic, la un pacient în stare extrem de gravă, este clar că nu putem să nu luăm în calcul riscurile. Se poate ajunge inclusiv în situația în care dispozitivul să nu mai poată fi montat, în funcție de cum reacționează pacientul în timpul intervenției.

De precizat este și faptul că aceste dispozitive nu sunt 100% salvatoare. Ele realizează o activitate mecanică, însă dacă inima este practic , complet nefuncțională, atunci rolul lor devine destul de limitat. De aceea, riscurile sunt majore: de la deces intra-procedural până la disfuncția dispozitivului după implantare. Sunt, în esență, proceduri eroice, nu intervenții uzuale. Pacientul rămâne ulterior conectat la un sistem extern care susține funcționarea dispozitivului”, a ținut să mai precizeze cardiologul.