Viorica Dăncilă, mărturisiri despre pierderea mamei și mirajul maternității: “Parcă țipa după ajutor…”

Fostul premier al României, Viorica Dăncilă, a ales să-și deschidă inima și să vorbească deschis despre traumele profunde care i-au modelat parcursul, dincolo de imaginea de femeie puternică și autoritară pe care a afișat-o în politică. În cadrul emisiunii Xtra Night Show, Dăncilă a făcut dezvăluiri emoționante despre pierderea mamei sale și despre momentul în care a adoptat fiul, care a devenit centrul lumii ei.

Pierderea care a lăsat-o fără aer: „Pe urmă am realizat, când am găsit lucrurile în casă”

Una dintre amintirile cele mai dureroase pe care Viorica Dăncilă le păstrează în suflet este legată de plecarea mamei sale dintre această lume. Aceasta nu a fost doar o mamă, ci și confidentă, sprijin constant și lumină în momentele cele mai grele ale vieții, iar dispariția ei a survenit într-o perioadă în care Viorica era departe, prinsă de responsabilitățile politice.

Se afla la Strasbourg, în timpul mandatului de europarlamentar, când vestea a sosit neașteptat și a lovit-o ca un trăsnet, lăsându-i un gol imens în suflet.

„Eram apropiată de ambii părinți. Nu am făcut aceste diferențe niciodată. Mi-am iubit părinții, mi-am iubit foarte mult mama, care pentru mine nu a fost doar o mamă, a fost și prietena mea, omul în care am avut o încredere deplină și care m-a îndrumat atunci când mi-a fost greu. Regret acum că am stat foarte puțin, aș fi dorit să stau mai mult. Am fost 9 ani europarlamentar și vă dați seama că mergeam de două ori pe lună la mama. Mi-aș fi dorit să stau mai mult, dar, vedeți, aceste lucruri le regretăm atunci când părinții nu mai sunt”, a mărturisit, vizibil emoționată, Viorica Dăncilă.

Momentul în care a aflat că mama sa a murit a fost, spune ea, un șoc devastator, o ruptură dureroasă în inima sa: „N-o să uit niciodată acel moment, te marchează pentru tot restul vieții. Eram europarlamentar, eram la Strasbourg, și într-o dimineață asistenta pe care o aveam a bătut la ușă și mi-a spus că mama a decedat. Efectiv m-a șocat. Și dacă ai ști că e un om bolnav, tot aceea ar fi fost reacția. Mi-a fost greu că mi se părea că drumul e atât de lung și nu mai ajung acasă. Pe urmă, a trebuit să treacă ani să atenueze din faptul că mama a dispărut. Pe urmă am realizat, când am găsit lucrurile în casă… Pe mine m-au marcat foarte mult”.

Adopția fiului său Victor: „Parcă țipa după ajutor”
Printre lacrimi și regrete, viața i-a oferit și daruri neprețuite. Povestea despre cum fiul ei Victor a ajuns în viața lor este una profund emoționantă, o dovadă că iubirea adevărată nu cunoaște sânge, ci suflet.

„Victor a venit în viața noastră pe neașteptate, dar cred că a fost cel mai fericit moment al vieții noastre. Eram tineri, eram stagiari. S-a întâmplat să avem acest noroc în viață. Eram de serviciu, eram inginer stagiar, și o colegă, care era centralistă, mi-a spus că un copil a fost abandonat în spital și să mergem să îl vedem.

Ne-am dus să vedem copilul. În momentul acela, când l-am auzit pe Victor plângând, parcă țipa după ajutor, mi-am dat seama că nu mai pot să plec de acolo fără copil. Am venit acasă, i-am spus soțului meu, soțul meu a fost foarte uimit, am mers și l-am văzut, a văzut că îmi doresc foarte mult ca acel copil să îl iau”, a povestit fostul premier. „Nu a fost ușor, aveam 26 de ani. Victor a devenit universul nostru”.

Deși adopția fiului său a fost un prilej de bucurie uriașă, viața nu a fost lipsită de dificultăți. Fiul ei, acum în vârstă de 35 de ani, a aflat la un moment dat despre adoptarea sa, iar în presă au apărut speculații dureroase legate de acest subiect, aducând noi provocări pentru Dăncilă.

„Toată țara a făcut un subiect legat de adopția lui (…). Modul în care au ridicat această problemă (…). Au spus că am cumpărat un copil (…). Și atunci a început să plângă și mi-a spus «Mă cerți pentru că nu sunt copilul tău». I-am explicat că îl iubim enorm de mult și că este copilul nostru”, mărturisea Viorica Dăncilă în trecut.

Când a aflat Victor Dăncilă că este înfiat

Viorica Dăncilă a recunoscut în trecut că băiatul a aflat de la alții că este înfiat. „Au avut grijă alţii să-i spună acest lucru. Şi eu i-aş fi spus, însă la o vârstă la care putea să înţeleagă mai bine ceea ce s-a întâmplat. La 15 ani, băieţii sunt mai rebeli, văd viaţa altfel, era un moment critic. M-a durut foarte mult ceea ce s-a întâmplat şi faptul că altcineva i-a spus fiului meu că este înfiat. Atunci a fost foarte multă emoţie, incertitudine. Ne gândeam ce decizie va lua fiul meu, dar lucrurile au mers bine”.