Tatăl Gabrielei Cristea a decedat. Gestul făcut de vedetă. Vărul bărbatului a spus clar: “Nu a fost, doar a…”

Gabriela Cristea a vorbit sincer despre pierderea tatălui său, dar și despre relația complicată pe care a avut-o cu ambii părinți. Unul dintre momentele dificile a fost când l-a condus pe ultimul drum pe tatăl ei, care a murit în urmă cu șase luni.

Gabriela Cristea nu a participat la înmormântarea tatălui ei, însă a ales să transmită un ultim omagiu și a trimis o coroană de flori în numele ei.

Un gest discret la înmormântarea tatălui

Potrivit declarațiilor unei rude apropiate, prezentatoarea nu a participat la ceremonia de înmormântare a tatălui său, însă a ales să trimită un aranjament floral printr-o florărie din orașul unde acesta a fost îngropat, Oltenița. Aceeași persoană a menționat și data decesului, 23 septembrie, amintind totodată de suferințele prin care a trecut bărbatul în ultimii ani de viață.

„A decedat pe 23 septembrie. Are 6 luni de când a murit săracul, Dumnezeul să-i ierte. (…) Acolo la Oltenița e înmormântat și a trimis și ea prin florăria de acolo o coroană. Nu a fost, doar a dat un telefon la florărie acolo și au trimis ei o coroană de flori în numele ei. Atât (…) A stat la vreo trei azile, a stat mai mult în spital. A avut diabet, i-au tăiat un picior și după vreo 3 ani i-au tăiat și celălalt picior de sus de la coapsă. A fost imobilizat la pat”

Povestea scoate în evidență un ultim gest discret, făcut fără a atrage atenția, în contextul unei relații tensionate care a durat ani întregi. Informațiile despre boală și perioadele de spitalizare conturează un final dificil al vieții părintelui.

Mărturisiri despre relația complicată cu părinții

Gabriela Cristea a povestit că ruptura de familie s-a produs încă de la o vârstă fragedă. La 19 ani a decis să plece de acasă, după ce, spune ea, nu mai exista nicio cale de comunicare. Vedeta descrie un mediu în care femeile nu aveau prea multă putere de decizie, iar alegerile legate de carieră erau judecate prin prisma unor prejudecăți.

„Relația cu părinții mei nu a fost una tocmai bună, asta poate și pentru că eu am fost mai complicată. Sau nu complicată, ci pur și simplu mi-am cerut dreptul la a trăi așa cum îmi doresc eu. Povin dintr-o familie în care femeile nu aveau foarte multe lucruri de spus. Ele erau acolo, trebuia să gătească, mâncare, să facă curățenie. Eu toată viața am fost un pic mai rebelă. În momentul în care nu am mai găsit nicio formulă de dialog, am hotărât să mă retrag și să plec. Aveam 19 ani. Am rupt legătura cu părinții că era ori fac cum spun ei, ori…”

A urmat alegerea unei cariere în televiziune, un drum pe care, spune ea, familia nu l-a acceptat niciodată. Vorbește despre presiunea de a se conforma unui tipar tradițional de viață, în contrast cu dorința de a-și construi propriul destin.

„Nu le convenea să fac televiziune. Li se părea că să faci televiziune este așa o meserie pentru femei ușoare, asta era preconcepția pe care o aveau. Voiam să am o meserie, să mă duc de la 8 la 5 la serviciu, să vin acasă, să mă ocup de familia mea și eventual să-mi mai iau și 2,3 bumbăceli de la soț, cam asta era preconcepția. Eu când am considerat că nu mai găsesc nicio formulă să am un dialog coerent, am făcut eu pasul înapoi. Poate a intervenit și orgoliul din partea tuturor și situația s-a deteriorat atât de mult încât…cam asta a fost”

De ce nu a mers la înmormântarea mamei. Distanța dintre ei a fost atât de mare, încât vedeta spune că nu a participat nici la înmormântarea mamei. Explicațiile oferite țin de frică și de tensiunile acumulate în timp.

Mă rog, acolo (n.r. înmormântarea mamei) situația a fost mai complicată. (…) Am avut un stres de a mă duce pentru că riscam să-mi iau bătaie. Pentru că cumva aveau senzația că viața mea li se cuvine lor și că eu trebuie să fac doar ce-și doresc ei să fac. E complicat de înțeles mai ales pentru vremurile pe care le trăim. (…) Mama s-a dus prima și apoi tata.”

Dincolo de aceste mărturisiri, se conturează dorința de independență și nevoia de a-și proteja alegerile, chiar dacă asta a însemnat o distanțare îndelungată de familie. În spatele momentelor tensionate rămâne imaginea unei maturizări marcate de autonomie și de limite stabilite clar.

Pe tot parcursul relatării, Gabriela Cristea a avut un ton sincer, rememorând momente importante și situații dificile, fără a căuta dramatism, ci mai degrabă explicații pentru anii de tăcere și depărtare.