Este totdeauna vesel și pozitiv dar ascunde o mare traumă. Drama lui Andi Moisescu: ”Din momentul în care a plecat nu a mai dat niciun semn…”

Născut pe 26 octombrie 1972, chiar de Sfântul Dumitru, Andi Moisescu, tatăl a doi băieți adolescenți, pare genul de om care își începe fiecare zi cu o doză de optimism. Totuși, în spatele zâmbetului său plin de umor și ironie se ascunde o poveste dureroasă, o experiență din copilărie care i-a marcat întreaga viață.

La împlinirea celor 51 de ani, pe 26 octombrie, de ziua numelui său, Andi se regăsește printre personalitățile născute în această zi specială, alături de Corina Chiriac și Cristian Chivu.

Colegii de la „Românii au telant”, show la care se filmează de zor pentru sezonul 14, i-au lăsat o urare pe pagina de Instagram a emisiunii: „Astăzi îi urăm un la mulți ani fenomen juratului Andi Moisescu. Îți dorim foarte multe bucurii, succes în descoperirile talentelor și zile pline de momente demne de un goldenbuzz”.

Andi Moisescu, despre tatăl care l-a părăsit: „La un moment dat o să-i ierţi plecarea şi o să-l uiţi de tot”

Povestea lui de viață ascunde un episod trist: când avea doar 4 ani, tatăl său a plecat de acasă și nu s-a mai întors niciodată. Pentru micul Andi, nu a existat altă opțiune decât să accepte situația și să meargă mai departe. A încercat, o vreme, să schimbe ceva, dar a înțeles curând că un copil nu poate face prea multe în fața unei asemenea realități.

Într-un interviu de acum ceva timp, prezentatorul a vorbit despre acel moment dificil din copilărie, când tatăl său, regizor de film, a ales să plece definitiv. Cu toate acestea, Andi nu i-a purtat niciodată ranchiună și nu l-a judecat, considerând că fiecare are dreptul să-și decidă propriul drum. Experiența l-a învățat, însă, să privească viața altfel și să-și asume pe deplin propriile decizii.

„Nu am avut cum să țin legătura cu el”

El a mai povestit că, la un moment dat, a încercat să-și caute tatăl, dar demersul său nu a avut succes. Juratul de la „Românii au talent” este convins că absența părintelui din viața lui l-a ajutat să devină un tată mai implicat, mai atent și mai responsabil față de copiii săi.

„Orice copil resimte lipsa unui părinte. (…) E o situaţie tristă, din păcate, nu vreau să judec pe nimeni, fiecare face cum îl taie capul.

Nici nu am avut cum să ţin legătura cu el. Din momentul în care a plecat nu a mai dat niciun semn. Când eram mai tânăr am încercat să dau de el, nu am reuşit, sub nicio formă. Ca să ţi-o zic p-aia dreaptă, am pierdut şi noţiunea de tată.

Poate că, într-un fel, e o eliberare pentru noi, nu te mai gândeşti, pentru că dacă o faci, o să suferi. Te obişnuieşti cu ideea.

La un moment dat o să-i ierţi plecarea şi o să-l uiţi de tot. E singura soluţie. Pe mine, dacă vrei, m-a motivat să privesc cu mult mai multă seriozitate rolul meu de tată pentru copiii mei. Să fiu ceea ce el n-a putut să fie.

Din punctul ăsta de vedere, cred că este un mare câştig atât pentru mine, cât şi copiii mei. Nu judec oamenii, mi se pare că fiecare om poate să facă ce vrea el cu viaţa lui.

Sigur, asta înseamnă că are dreptul să nu-şi asume nişte responsabilităţi pe care ar fi trebuit.

Pe undeva, e firesc să uiţi. Dacă de la 3 ani şi jumătate spre 4 ani nu îl mai vezi niciodată, nici nu ştiu dacă apucă să se dezvolte noţiunea asta până la acea vârstă. Mă uit la vârsta copiilor mei. Abia de acolo încep să perceapă lucrurile, de la 3 ani în sus.

Dar, ştii cum e, pierzi pe undeva, câştigi pe altă parte. Poate că aşa am învăţat nişte lucruri. Poate că asta a fost o lecţie pe care trebuia să o primesc în viaţă ca să o predau frumos mai departe copiilor mei, care se bucură de mine din plin din punctul ăsta de vedere”, declara Andi Moisescu, într-un amplu interviu