Cu ce se ocupă și ce sacrificii au făcut părinții lui David Popovici pentru sportiv.

Pe David Popovici îl cunoaște deja întreaga țară, fiind un campion mondial de renume, dar puțini știu cine este, de fapt, tatăl său. Familia a avut un rol esențial în evoluția lui sportivă.

Cum a început David Popovici să practice înotul

David Popovici este deja un nume greu în sportul mondial. La doar 20 de ani, a reușit performanțe uriașe, devenind campion mondial și fiind considerat cel mai rapid înotător din lume.

Multe figuri importante din lumea sportului și nu numai au fost impresionate de reușitele sale. Însă puțini cunosc faptul că David a ajuns în piscină dintr-un motiv neașteptat. A început să înoate la doar 4 ani, iar până la 10 ani câștiga deja competiții importante.

Părinții au fost cei care au luat decizia să îl ducă la înot, în ideea de a-l ajuta să-și consume energia. În plus, medicii l-au diagnosticat cu scolioză la vârsta de 4 ani, iar înotul a fost recomandat pentru a-i îmbunătăți postura.

Sportul s-a transformat rapid în pasiune pentru el. Informațiile au fost oferite chiar de tatăl său. Dar cine este acest om și ce contribuție a avut în traseul profesional al fiului său?

Cine este Mihai Popovici și ce rol are în viața lui David

Mihai Popovici, tatăl înotătorului, a absolvit Academia de Studii Economice și are experiență în domeniul vânzărilor. Este specialist în marketing, iar după ce fiul său a început să aibă rezultate notabile, a renunțat la carieră pentru a se concentra pe dezvoltarea lui David.

În prezent, Mihai Popovici este consultant pe partea de nutriție și, totodată, managerul personal al lui David. El se ocupă de partea contractuală și negocierile legate de cariera sportivă a fiului său.

Mama, Georgeta Popovici, este și ea implicată în parcursul sportiv al băiatului. Îi este un sprijin constant, atât emoțional, cât și logistic.

Pentru a înțelege mai bine lumea sportului de performanță, aceasta a urmat cursuri pentru a deveni ofițer anti-doping. Ea a dorit să fie bine informată și să evite orice greșeală în procesul de antrenament.

“Dacă mă gândesc acum, primele condiții pe care le-am creat au fost în momentul în care am decis că nu va exista contextul de presiune. David mergea de plăcere la bazin. Nu pentru noi, ci pentru că vrea el. I-am întreținut foarte tare starea asta, nu l-am întrebat niciodată pe ce loc a ieșit, sau va ieși, ce a făcut sau ce va face.

Iar prăjitura de după concurs era garantată indiferent pe ce loc ieșea în concurs, oprirea la cofetărie era inevitabilă. Era o anumită cofetărie, iar lui David îi plăcea o anumită prăjitură, pe care o căpăta de fiecare dată. Pot să vă spun că este ceva la care greșesc incredibil de mulți părinți. Că pun această presiune”, a dezvăluit tatăl lui David Popovici

Influența părinților asupra carierei lui David Popovici

Așadar, ambii părinți l-au sprijinit constant și continuă să o facă. Mihai Popovici a subliniat că niciodată nu i-au impus presiuni fiului lor.

Pentru David, înotul a fost o activitate plăcută, nu o obligație. Părinții nu i-au cerut niciodată să obțină anumite rezultate sau să se claseze pe un loc anume la concursuri. Indiferent de rezultate, era întotdeauna răsplătit cu o prăjitură.

Mesajul lui Mihai Popovici pentru alți părinți

Tatăl sportivului atrage atenția asupra greșelii frecvente pe care o fac mulți părinți: presiunea excesivă pusă pe copii. El consideră că acest comportament poate avea efecte negative pe termen lung.

Anii de stres și presiune pot avea un impact profund asupra unui copil, spune Mihai Popovici. De multe ori, cei mici renunță fără să-și dea șansa să afle dacă au sau nu un talent.

El le recomandă părinților să adopte o abordare mai relaxată și echilibrată. Se pot obține rezultate remarcabile chiar și fără să punem greutăți inutile pe umerii copiilor, concluzionează el.

“Cred că este cea mai mare greșeală pe care o pot face părinții, presiunea. Iar această presiune se poate pune în feluri multiple, mulți dintre părinți nici măcar nerealizând că o fac.

Și vă dau câteva exemple. „Cum a fost astăzi antrenamentul?’, „Ce ai făcut, al câtelea ai fost?’, „Ce a făcut X?’, „Ți-am spus să fii atent la Y’ și așa mai departe. „Ce ți-a dat antrenorul? A nu, e greșit’. „Vezi că urmează concursul, să nu te prind că ieși iar după Y!’. Iar lucrul acesta se petrece de multe ori începând de la șapte, opt ani.

Închipuiți-vă ce înseamnă câțiva ani de astfel de presiune. Nu-i de mirare că mulți renunță pe parcurs și părinții, fără să-și dea seama, sunt principalii autori. Mi-aș dori să privească lucrurile mult mai relaxat și să nu încerce să pună nerealizări sau frustrări de-ale lor pe umerii copiilor lor.”