Ioan Isaiu i-a impresionat profund pe români in ultimul interviu
Moartea neașteptată a actorului Ioan Isaiu readuce în atenție unul dintre ultimele sale momente publice, un discurs susținut în fața Teatrul Național Cluj-Napoca, care astăzi are o încărcătură emoțională mult mai puternică. Cu doar câteva luni înainte să se stingă din viață, actorul a participat la un protest simbolic organizat de artiști împotriva regulilor propuse de Ministerul Culturii privind pontajul activității.
În luna februarie, numeroși actori și oameni de cultură din instituțiile de spectacole clujene au luat parte la un „protest de stare”, desfășurat simultan în mai multe orașe din țară. Nemulțumirile au fost legate de noile instrucțiuni care ar fi impus o evidență strictă a muncii artistice, măsuri considerate de participanți drept o birocratizare excesivă ce putea afecta libertatea actului de creație.
Ultima interviu public al actorului Ioan Isaiu înainte de deces
Înconjurat de colegii săi, Ioan Isaiu a avut una dintre cele mai puternice intervenții, explicând publicului ce înseamnă cu adevărat munca și dedicarea unui artist.
“Faptul că cineva vrea să-ți cronometreze gândul, să-ți cronometreze visul mi se pare total neavenit și venit de la oameni care sunt în necunoștință de cauză totală. Sunt absolut sigur că cei care s-au gândit la așa-zisa normizare, normatare a muncii actorului, a omului de cultură, a instrumentistului, a solistului, a balerinului nu înțeleg ce presupune această profesie”, spunea el.
Actorul ironiza și ideea unui program fix, aplicat mecanic în domeniul artistic.
„Hai să-l punem pe balerin opt ore să se antreneze și seara, la spectacol, să fie incapabil să urce pe scenă. Sau noi să lucrăm de la 9 la 15, de la 8 la 16 și pe la 11 facem și un spectacol: cine vine, vine, cine nu, ‘veniți la muncă, nu ne interesează’. Iar seara închidem teatrul, punem lacătul pe ușă și la revedere”.
El sublinia că pregătirea unui rol nu poate fi redusă la un interval orar prestabilit.
„Munca actorului nu constă în opt ore. Actorul studiază un rol poate toată ziua, luni în șir, săptămâni în șir, până ajunge la rezultatul final. Suntem creatori, nu suntem confecționeri de personaje, de piese”.
„Nu poți cronometra gândul și visul”
Isaiu ridica și problema imposibilității de a cuantifica procesul creativ.
„Haideți să vedem care este norma unui regizor, care trebuie să se gândească luni în șir înainte cum să pună în scenă un spectacol. Cum putem cuantifica gândurile lui? Cum putem cuantifica zvâcnirea lui artistică? Nu putem”.
În finalul intervenției, actorul vorbea despre presiunea percepției publice și despre dificultatea de a explica volumul real de muncă.
„Noi putem completa, eu pot să depășesc 12 ore de studiu pe zi și să completez pe hârtie. Omul din stradă o să mă creadă că eu stau 12 ore și studiez un text? Nimeni nu se gândește la asta”.
Acțiunea de protest a făcut parte dintr-un val mai amplu de reacții venite din partea artiștilor din întreaga țară, iar proiectul contestat a fost retras ulterior de Ministerul Culturii. Astăzi, cuvintele rostite de Ioan Isaiu rămân printre ultimele sale mesaje publice, o declarație despre libertatea creației care, după moartea sa, capătă o semnificație și mai profundă.