“Nu mai dați de pomană pentru morți. Mortul nu mănăncă, nu bea.” Detalii neștiute oferite de preotul Daniel Avram

Darea de pomană reprezintă o tradiție străveche și foarte răspândită în numeroase culturi, având o încărcătură religioasă și spirituală profundă. În creștinism, mai ales în cadrul ortodoxiei și catolicismului, aceasta este percepută ca un act de generozitate prin care oamenii oferă hrană, bani sau alte bunuri celor aflați în nevoie, având scopul de a-i ajuta și de a aduna fapte bune în fața lui Dumnezeu.

“Nu mai dați de pomană pentru morți. Mortul nu mănăncă, nu bea.” Detalii neștiute oferite de un preot

“Nu mai faceți pomeni pentru cei plecați. Cei răposați nu mai mănâncă și nu mai beau.” Aceasta este perspectiva unui preot care aduce un punct de vedere diferit despre pomenirea celor decedați.

Pomana are legătură directă cu amintirea și liniștirea sufletelor celor trecuți din această viață. Se crede că prin oferirea de pomană, sufletele celor decedați pot găsi pace și izbăvire. Din acest motiv, pomana este adesea practicată la evenimente precum înmormântările, parastasele sau zilele speciale de comemorare din calendarul bisericesc.

Preotul Daniel Avram propune o interpretare diferită cu privire la ritualurile legate de cei morți.

“Exista credința asta total greșită care nu este a Bisericii, care nu aparține ortodoxiei care nu aparține Bibliei că mortul mănâncă. V-o spun după învățătură Sfintei Scripturi și a Sfintei Biserici: Mortul nu mănâncă, mortul nu bea, el nu are nevoie!

Și de aceea vedeți cum răspunde omul când îi dai ceva de pomană: Bogdaproste. Știți ce înseamnă bogdaproste? „Boje, boje” în limba slavonă veche însemna Dumnezeu, în numele Domnului însemna. Tot ce dăm să dăm în numele Domnului, nu pentru că mănâncă Gheorghe, nu mai mănâncă…îi dau o țuiculiă că îi plăcea, dați-i și un pachet de țigări”, a spus Preotul Daniel Avram de la Mănăstirea Turbați pe Tiktok.

Ce se oferă de pomană

Pomana poate însemna diverse forme de dăruire, de la alimente precum pâine, grâu, fructe sau mâncăruri gătite, până la bani sau obiecte utile. Nu este obligatoriu ca aceste daruri să fie adresate doar celor săraci; ele pot fi oferite și rudelor, prietenilor sau membrilor comunității, simbolizând comuniunea și împărțirea binelui.

Ritualul dăruirii nu este specific doar creștinismului. De exemplu, în Islam, „sadaqah” este un act de caritate important, cu efecte spirituale asupra celor care oferă. În hinduism, oferirea de hrană sau alte daruri reprezintă o tradiție respectată, care se consideră că aduce beneficii karmice semnificative.

Darea de pomană are nu doar un impact material, ci și unul spiritual și social. Ea contribuie la întărirea relațiilor dintre oameni, promovează compasiunea și solidaritatea și ajută la construirea unei comunități mai unite. Pentru cei care oferă, pomana reprezintă o cale de curățire sufletească, un mod de apropiere de divinitate și de cultivare a calităților precum bunătatea și smerenia.

În concluzie, actul de a da de pomană depășește simpla caritate. Este o manifestare a credinței, a mulțumirii și a angajamentului față de ceilalți, având rădăcini profunde în valorile spirituale și umane ale multor culturi și religii.