Augustin Viziru este topit după micuța Maria, iar acum a dezvăluit detalii inedite:”Mi se pare șocant. În urmă cu doi ani…”
Augustin Viziru a dezvăluit, într-un interviu pentru revista VIVA!, detalii despre cum își crește fiica de 4 ani și despre provocările rolului de tată. Actorul consideră că a fi părinte este „cea mai dificilă meserie din lume”, deoarece necesită implicare totală și seriozitate. Deși micuța este răsfățată, el a subliniat că aceasta știe foarte bine care sunt limitele pe care nu trebuie să le depășească.
“Ce-am făcut acum 20 de ani nu cred că mai este de actualitate acum, mai ales că fetița mea începe să crească, începe să citească, să vadă chestii și nu cred că ar trebui să vorbim despre lucruri pe care eu le făceam acum 20 de ani ca și cum le fac în ziua de azi, că așa reiese din presă…”
Augustin Viziru a descris rolul sau de tată: “Cea mai grea meserie din lume, pentru că nu poți să fii superficial”
“Este, poate, cea mai grea meserie din lume, pentru că nu poți să fii superficial, să zici „lasă că nu știe, lasă că nu înțelege, lasă…. Adică eu nu sunt așa. Când sunt cu Maria, eu îi urmăresc privirea, îi urmăresc starea de spirit. Sunt atent la anumite detalii la care, probabil, mulți oameni nu sunt – este și un defect de-al meu –, dar, în același timp, eu doar mă uit, doar o supraveghez. Vreau să știe că sunt acolo, indiferent de situație, și doar ca s-o supraveghez. Sunt foarte atent la toate detaliile – eu, de exemplu, când ies cu ea în parc nu stau pe telefon, mă uit cum se joacă, cum interacționează cu copiii, cum reușește să se facă plăcută sau nu. Eu după ce stau cu fata mea o zi sunt legumă, ca să-nțelegi.
Pentru că mă concentrez atât de mult și sunt atât de atent. Nu există telefon, de exemplu. Ea mai stă pe telefon, ca orice copil, că doar nu sunt eu vreunul din ăla să-i spun să nu stea pe telefon sau ceva de genul ăsta, dar, în mare parte, noi când plecăm din casă nu există telefon, avem activități. Dacă văd că se plictisește, inventez ceva.”
Augustin Viziru spune că orice copil este oglinda părinților lui
“Orice copil este oglinda părinților, iar ea îmi seamănă în proporție de 90%. Și eu îi tot explic: „Tu ești fetiță, tată, trebuie să fii ca o floricică, tată!. Ea e sprintenă, că și maică-sa e la fel, tot așa, energie bună. Sunt mândru de ea, am un copil fantastic, un copil minunat.
E și bună, e și cuminte, și ascultătoare, e și glumeață, e și haioasă, știe și când să tacă, și când să vorbească. Mi se pare șocant. În urmă cu doi ani, nu știam cum să comunic cu ea și acum mi se pare extraor-dinar cum comunicăm.”
Ce educație ii da Augustin Viziru fiicei sale
“Ideea este că ea are o limită, știe când nu mai e loc cu mine, de exemplu. Știe când mi se schimbă fața câteodată. Mă întorc așa cu spatele un pic, să nu mă vadă, și se cam potolește. E un copil foarte bun și știe și când nu e voie, știe și când trebuie. Dar au fost exerciții, fiindcă, până să ajungem la nivelul ăsta, plângea, nu înțelegea.
Iar dacă ai răbdare și îi spui o dată și îi mai explici o dată și încă o dată, fără țipete, fără urlete, fără scandal, chiar dacă ție ți-e greu… Trebuie doar să ai răbdare, și aici din nou intervine biliardul, care m-a învățat să am răbdare.”