Acatistele – cât de mult ne ajuta la boala sau la necaz
În fața greutăților vieții și a bolilor care îți umbresc existența sau a celor dragi, mulți găsesc sprijin în recitarea unui acatist timp de 40 de zile sau în participarea la slujbe religioase unde se rostesc astfel de rugăciuni. Aceste practici pot oferi alinare în momente dificile.
În perioadele de post sau în fața unor boli grave, în mijlocul certurilor sau necazurilor familiale, în situații de infertilitate sau frică de primejdii, citirea unui acatist devine o sursă de putere și speranță, aducând convingerea că totul se va desfășura conform voii divine, către bine.
Fiecare provocare aparent fără soluție găsește în acatiste o formă de leac sau un apel către divinitate. De exemplu, în fața bolii, credinciosul se poate ruga Sfântului Nectarie, găsind în această rugăciune o alinare.
Când teama de dezastre naturale sau războaie îți atinge inima, acatistul dedicat Acoperământului Maicii Domnului devine o cale de sprijin. Dacă caută cineva perechea potrivită, rugăciunea către Sfânta Xenia poate aduce alinare.
Viitoarele mămici găsesc în acatistul Maicii Domnului – Grabnică Ajutătoare sau în cel al Sfintei Ecaterina o sursă de rugăciuni pentru o naștere ușoară.
Un aspect distinctiv al acatistelor constă în relatarea episoadelor din viața sfinților sau a evenimentelor legate de anumite sărbători, oferind credincioșilor exemple de urmat în călătoria lor spirituală alături de Hristos.
Denumirea “acatist” derivă din cuvântul grecesc “ahatistos”, tradus prin “neașezat”. Aceasta indică faptul că cei care rostesc aceste rugăciuni, fie în biserică, fie acasă, ar trebui să rămână în picioare sau în genunchi în timpul citirii, exprimând astfel respectul și devotamentul față de actul de rugăciune.
Acatistul este și o slujbă de mulțumire închinată Sfintei Treimi, Sfintei Cruci, Fecioarei Maria și anumitor sfinți. Se ține în ajunul sărbătorilor sfinților cărora li se dedică sau în zilele de luni, miercuri și vineri, de obicei seara, înainte sau după slujba de Vecernie.
Dacă se întâmplă să te afli la o mănăstire, întreabă când se face slujba acatistelor, pentru că are loc după Utrenie, care poate fi dimineața sau imediat după miezul nopții.
Acatiste sunt numite, impropriu, rugăciunile preoților la cererea credincioșilor. Pe o coală de hârtie, aceștia din urmă scriu numele celor pentru care se roagă și eventual ce și-ar dori pentru cei dragi, mai ales dacă sunt într-un moment de răscruce în viața lor.
Cu câteva lumânări și o sumă de bani, le aduc preoților, la altar. Preoții se roagă și devin mijlocitori, ajutători pentru ca Domnul să împlinească gândurile bune ale creștinilor. Se spune că acatistele trebuie aduse cel puţin şase săptămâni la rând.
Pentru găsirea sufletului-pereche și pentru căsătorie se citește Acatistul Sfântului Anton.
De asemenea, părintele Ilarion Argatu, marele duhovnic de la Cernica, îi sfătuia pe tinerii care nu se puteau căsători să citească, timp de 40 de zile, în fiecare seară Acatistul Sfinților Părinți Ioachim și Ana și în fiecare dimineață Acatistul Sfântului Nicolae.
Tot Acatistul Sfinților Părinți Ioachim și Ana se citește și de către cei care nu pot avea copii.