Christian Sabbagh a răbufnit. Ce i s-a întâmplat băiatului lui, Geo, la școală: “Avem o problemă gravă!”

Christian Sabbagh, al cărui mezin suferă de autism, a izbucnit pe rețelele de socializare, indignat de un caz care trezește în el cele mai puternice emoții. Familist convins și tată, acesta a ținut să transmită un mesaj public, cu țintă directă pentru mai multe categorii de părinți.Pentru un părinte al unui copil cu autism, integrarea în colectivitate nu înseamnă doar găsirea unei grădinițe sau a unei școli în care cel mic să poată învăța. Înseamnă o luptă continuă pentru acceptare, înțelegere și dreptul de a fi tratat ca orice alt copil.

Christian Sabbagh știe foarte bine ce presupune această luptă. Tatăl lui Geo, băiatul său cu tulburare de spectru autist, a vorbit deschis despre experiențele dureroase prin care a trecut familia sa și despre prejudecățile cu care se confruntă copiii cu nevoi speciale.

Jurnalistul a povestit despre nemulțumirile unor părinți legate de prezența copiilor cu autism în învățământul de masă. Într-unul dintre cazuri, a relatat situația unui tată din Tunari, județul Ilfov, care ar fi ajuns să fie audiat la poliție după ce o altă mamă ar fi făcut o plângere penală pentru că fiul său, diagnosticat cu autism, frecventa o grădiniță de stat.

În celălalt mesaj, Christian Sabbagh a vorbit despre propria familie. A mărturisit că a aflat că un părinte s-ar fi plâns conducerii școlii că Geo deranjează orele de curs și că aceeași persoană ar fi pus sub semnul întrebării dreptul băiatului de a învăța într-o școală obișnuită.

Dincolo de cele două situații, jurnalistul ridică o problemă care privește întreaga societate: cât de pregătiți suntem să acceptăm copiii care au nevoie de mai mult sprijin și de ce ajung uneori tocmai adulții să ridice cele mai mari obstacole în calea integrării lor?

Christian Sabbagh pune punctul pe ”i”: „Din ce moment a devenit autismul o vină?”

Una dintre întâmplările relatate de Christian Sabbagh l-a impresionat profund. Un tată pe nume Valentin, din Tunari, județul Ilfov, i-ar fi povestit că o altă mamă a făcut plângere penală împotriva lui, nemulțumită că fiul său, un copil cu tulburare de spectru autist (TSA), merge la o grădiniță de stat.

Potrivit relatării tatălui, femeia ar fi susținut că băiatul nu are ce căuta într-o grădiniță obișnuită și că ar trebui internat într-un centru special. În urma reclamației, Valentin spune că a fost audiat la Postul de Poliție Tunari, iar ulterior un echipaj de poliție s-ar fi deplasat chiar în sala de clasă pentru a vedea copilul.

Situația l-a revoltat pe Christian Sabbagh, care a pus sub semnul întrebării motivele pentru care polițiștii au ajuns în sala de clasă.

„Din ce moment a devenit autismul o vină? Și ce anume trebuiau să constate polițiștii? Că un copil cu nevoi speciale îndrăznește să învețe alături de ceilalți?”, a scris jurnalistul.

Mesajul său este adresat și părinților care consideră că un copil cu autism ar trebui izolat sau îndepărtat din colectivitate.

„CINE V-A DAT DREPTUL SĂ HOTĂRÂȚI CE COPIL MERITĂ SĂ MEARGĂ LA O ȘCOALĂ OBIȘNUITĂ ȘI CARE NU?”, este întrebarea tranșantă pe care le-o adresează acestora.

Christian Sabbagh atrage atenția că dreptul la educație nu poate depinde de prejudecățile altor părinți. Recunoaște că fiecare copil are dreptul să învețe în siguranță, însă subliniază că drepturile unora nu pot fi apărate prin încălcarea drepturilor altora.

„Copiii noștri nu sunt o rușine pentru societate și nici niște obiecte incomode pe care le mutăm dintr-o instituție în alta. Dreptul la educație nu poate depinde de prejudecățile altor părinți. Sigur că fiecare copil are dreptul să învețe în siguranță. Dar drepturile unora nu pot fi apărate prin încălcarea drepturilor altora!”, a transmis el.

Un detaliu din povestea lui Valentin l-a impresionat în mod special. Tatăl i-ar fi spus că a iertat-o pe femeia care l-a reclamat. Însă Christian Sabbagh se întreabă cine îi va reda acestui părinte liniștea după ce a fost chemat la poliție și, mai ales, cine îi va putea explica băiatului, atunci când va crește, de ce simpla lui prezență la grădiniță a stârnit atâta ostilitate.

Jurnalistul a solicitat public conducerii Inspectoratului de Poliție Județean Ilfov să clarifice împrejurările în care polițiștii din Tunari au ajuns în grădiniță, ce fapte concrete au fost reclamate și de ce a fost necesară intrarea acestora în sala de clasă.

A ținut însă să precizeze că nu acuză pe nimeni înainte ca faptele să fie stabilite. Dacă se va dovedi că plângerea a fost folosită pentru intimidarea sau discriminarea unei familii ori că polițiștii au încălcat legea, consideră că persoanele responsabile trebuie să răspundă.

„Scriu aceste rânduri nu în calitate de jurnalist, ci de tată”

Dacă în cazul lui Valentin a fost vorba despre o poveste care l-a revoltat, celălalt mesaj publicat de Christian Sabbagh are o încărcătură și mai personală. De această dată, jurnalistul a vorbit despre ceea ce se întâmplă în propria familie și despre reacțiile unor părinți la prezența fiului său în colectivitate.

„Când un copil cu nevoi speciale ajunge să deranjeze nu prin ceea ce face, ci prin simpla lui prezență, avem o problemă gravă ca societate!”, a scris el.

Christian Sabbagh a povestit că, la mai puțin de două luni de la începutul anului școlar, a aflat că un părinte s-ar fi plâns conducerii școlii că Geo deranjează orele de curs.

„Scriu aceste rânduri nu în calitate de jurnalist, ci de tată. Un tată care nu va accepta niciodată ca fiul său să fie umilit, marginalizat sau discriminat”, și-a început acesta mesajul.

Jurnalistul a ținut să respingă categoric imaginea care riscă să se creeze despre băiatul său. Geo este un copil cu nevoi speciale, dar are dreptul să învețe într-o școală obișnuită, alături de ceilalți copii.

„Nu este un favor pe care i-l face cineva. Nu este un privilegiu acordat din milă. Este dreptul lui!”, a subliniat tatăl.

Mai mult, Christian Sabbagh a explicat că familia a făcut toate demersurile pentru ca integrarea băiatului să se desfășoare în condiții cât mai bune. Geo este însoțit permanent de o doamnă cu studii postuniversitare, care îl sprijină în timpul activităților școlare.

„Am făcut tot ce ține de noi pentru ca băiatul nostru să beneficieze de educație, iar orele să se desfășoare în bune condiții pentru toți copiii”, a precizat jurnalistul.

Ceea ce l-a revoltat cel mai mult a fost să afle că aceeași mamă, despre care spune că ar lucra în învățământ, ar fi întrebat de ce fiul său învață într-o școală obișnuită și nu într-una specială.

Christian Sabbagh consideră că, dacă această relatare se confirmă, situația este cu atât mai gravă cu cât o persoană care lucrează în educație ar trebui să înțeleagă importanța acceptării, empatiei și integrării copiilor cu nevoi speciale.

„Copiii nu se nasc cu prejudecăți. De multe ori, le învață acasă!”
Dincolo de experiența personală, Christian Sabbagh vorbește despre un fenomen care îl îngrijorează: felul în care prejudecățile adulților ajung să se reflecte în comportamentul copiilor.

Jurnalistul face o legătură directă între atitudinea unor părinți și fenomenul bullyingului din școli. Cum le putem cere copiilor să fie buni unii cu ceilalți, să nu-i excludă și să nu-i umilească pe cei diferiți, dacă adulții nu reușesc întotdeauna să ofere un exemplu de acceptare?

„Ne plângem că există bullying în școli, dar cum să le cerem copiilor să fie buni unii cu alții, dacă noi, adulții, nu le oferim întotdeauna exemplul acceptării celor care sunt diferiți? Copiii nu se nasc cu prejudecăți. De multe ori, le învață acasă!”, a transmis el.

Este una dintre cele mai puternice idei ale mesajului său. Pentru că integrarea unui copil cu autism nu depinde doar de eforturile familiei sau de sprijinul specialiștilor, ci și de disponibilitatea celor din jur de a-l accepta.

Christian Sabbagh se gândește inclusiv la viitorul fiului său și la ceea ce l-ar putea aștepta în anii următori, dacă asemenea atitudini apar încă de la începutul școlii.

„Mă întreb cu groază ce se va întâmpla peste câțiva ani, dacă după nici două luni de școală un copil ajunge deja subiectul unor asemenea discuții”, a mărturisit jurnalistul.

Mesajele sale sunt, în fond, mai mult decât o reacție la două situații care l-au revoltat. Sunt un apel la empatie și la responsabilitate, adresat părinților, cadrelor didactice și tuturor celor care uită că un copil cu autism este, înainte de orice, un copil. Un copil care are nevoie de educație, de prieteni, de șansa de a descoperi lumea și de a-și găsi locul în ea.

Iar părinții lui nu ar trebui să fie nevoiți să lupte, pe lângă provocările firești ale creșterii și educării unui copil cu nevoi speciale, și cu prejudecățile celor din jur.