Laura Cosoi demontează parentingul modern: “Copiii adoră limitele. Trebuie să simtă părintele…”

Laura Cosoi vorbește rar despre reguli de parenting, însă atunci când o face, spune lucrurilor pe nume. Actrița, care crește cinci fetițe alături de soțul ei, Cosmin Curticăpean, spune că multe dintre teoriile moderne despre educația copiilor sunt exagerate și că părinții au ajuns să aibă mai multă încredere în internet sau păreri exterioare decât în propriul instinct.

Invitată în podcast, Laura Cosoi a vorbit deschis despre viața din familia ei, despre reguli, alimentație, limite și despre ceea ce consideră că s-a pierdut în ultimii ani în relația dintre părinți și copii.

Laura Cosoi se bazează pe instinct și reguli

Actrița spune că observă un fenomen tot mai des întâlnit în jurul ei. Părinții caută permanent răspunsuri în cărți, pe internet sau în grupurile dedicate parentingului, uitând să se mai asculte pe ei înșiși.

„La orice masă cu părinți, cei care au un singur copil vorbesc cel mai mult. Au cele mai multe păreri și cele mai multe sfaturi. Eu, de obicei, am cei mai mulți copii și nu aș vorbi deloc. E un trend ăsta cu parentingul, dar mi se pare overrated (supraevaluat-n.r.)… ”, a spus ea în podcastul de o oră.

Laura Cosoi consideră că informația externă este utilă, însă doar până într-un punct. „Poți să te bazezi pe studii și pe specialiști, dar mi se pare că, cu cât ne informăm mai mult din jur și mai puțin din noi, din instinct, cu atât afectăm mai mult viața copiilor”.

În opinia sa, generațiile anterioare au crescut cu mai multă libertate și cu mai puțină presiune asupra părinților, iar unele dintre aceste principii merită păstrate și astăzi.

„Cu cât ne raportam mai mult la cum am fost noi crescuți, mai liber, mai puțin îngrădiți, sa ascultăm mai mult, dar totuși să existe un respect al copilului pentru părinte, că și asta cu parentingul, nu ai voie să-i zici aia, n-ai voie să-i zici cealaltă. Păi n-ai voie să faci nimic și după aia mergem la psiholog toți”, spune Laura.

„Copiii adoră limitele”

Unul dintre cele mai puternice mesaje transmise de Laura Cosoi este că un copil are nevoie de reguli clare și de un adult care să inspire siguranță. Actrița spune că rolul părintelui nu este acela de a deveni cel mai bun prieten al copilului.

„Copiii trăiesc pentru limite. Adoră limitele. Ei trebuie să te simtă pe tine ca pe un supererou. Trebuie să simtă părintele, nu că se trage de șireturi toată ziua cu el. Copilul trebuie să se simtă iubit, protejat, dar trebuie să simtă că atunci când el este în pericol, părintele poate să-l salveze, nu prietenului cel mai bun, că ăla n-o să l salveze, că n-are încredere, pentru că el are egalitate de rol.

Și atunci mi se pare că aici se pierde de fapt că respectul ăsta față de părinte și faptul că iată, nu mai poți să vorbești nimic cu soțul tău, copiii sunt încontinuu în capul tău. Sau suntem acasă sau tu ai telefon, n-ai voie să te uiți în telefon că copilul vede și vrea și el. Păi, nu există așa ceva.

Copilul trebuie să înțeleagă că părintele are viața lui de adult, că se uită la filme la care copiii nu se uită, că există discuții între mamă și tată la care copiii nu au de ce să participe și trebuie să stea în camera de lângă și multe altele”, continuă Laura Cosoi.

Aceasta crede că una dintre greșelile actuale este ideea că întreaga viață a părinților trebuie reorganizată exclusiv în jurul copilului.

Ea consideră firesc ca un copil să înțeleagă că adulții au propriile preocupări, conversații și momente de intimitate.

Inclusiv în privința telefoanelor mobile, actrița spune că nu este de acord cu ideea că părinții trebuie să renunțe complet la ele doar pentru a nu fi copiați: „Cum adică să n-am telefon? Eu pot să stau pe telefon cât vreau eu. Înțeleg puterea exemplului, dar trebuie să înțeleagă și copilul că lumea adultă e diferită de lumea copilului”.

Ce reguli există în casa Laurei Cosoi: alimentație, ecrane, creștere fără bone
Laura Cosoi, într-o imagine cu soțul ei și cele patru fiice ale lor
Dincolo de teorii, Laura Cosoi spune că familia ei funcționează după câteva reguli simple.

Una dintre ele este legată de mesele în familie. „Noi nu avem variante de mâncare. Când punem masa, se mănâncă ceea ce este pe masă”.

Din frigiderul familiei nu lipsesc niciodată laptele, ouăle, untul, brânza și iaurtul, iar mâncarea este pregătită aproape exclusiv acasă. „Comandăm mâncare o dată la câteva luni”, spune ea.

Cele patru fetițe au mers toate la o creșă privată încă de la vârsta de un an. Apoi au continuat la grădiniță și școală cu predare în limba germană, ambele de stat.

Laura spune că integrarea timpurie în colectivitate le-a ajutat enorm, inclusiv în ceea ce privește răcelile sau alte boli pe care copiii le fac mai des când sunt în grupuri.

„Au intrat în colectivitate devreme, că le-am dat la creșă de la un an pe toate. Am preferat să n-avem bonă și să ducem copilul la creșă. La toate am făcut identic, doi ani la creșă. S-au adaptat foarte ușor și a fost foarte bine că s-au integrat în colectivitate devreme. Fetițele mele n-au lipsit din septembrie până în iunie niciodată pe caz de boală. Nicio zi. Au un sistem imunitar bun.

Cred că doar Rita (fiica cea mare-n.r.) a luat antibiotic. I-am scos polipii, ne-am luptat 4-5 ani. Sigur că da, antibioticul se dă, nu mai discutăm. Nu la o gripă, o răceală sau că au făcut o febră. Nu discutăm despre asta și nu pun la îndoială, Doamne ferește, mă duc la doctor și iau ce trebuie să-mi dea”.

În ceea ce privește alimentația, actrița nu ascunde că încearcă să limiteze cât mai mult consumul de zahăr. Ea spune că încearcă să reducă și consumul de produse din făină rafinată, fără a transforma mesele într-o obsesie. „Eu cred că zahărul e foarte nociv. Cred că dintre toate alimentele din lumea asta, zahărul și grâul, care e și modificat și vai de capul lui, chinuit, și în general cerealele nu sunt ce trebuie. Adică dacă am putea să le eliminăm, ar fi perfect. Nu putem să le eliminăm, putem să le reducem, să le controlăm”, a comentat ea pe marginea subiectului.

Una dintre regulile pe care nu le încalcă este cea legată de televizor. Copiii nu mănâncă uitându-se la desene animate: „Am făcut și noi greșeala asta cu primul copil, Și mi-am dat seama că băga în gură, balota și nu știa ce a mâncat, ce a făcut. Avea un an. Așa de șocată am fost de imaginea aia a copilului meu care zici că era hipnotizat, că în viața vieții lui nu s a mai întâmplat așa ceva și nici la ceilalți copii”.