Calendar ortodox 18 iunie. ASTĂZI MARE SĂRBĂTOARE Milioane de românce îşi serbează onomastica. Cui trebuie sa îi spui “La Mulți Ani “

Numeroase femei din România își serbează onomastica pe 18 iunie, purtând numele unei sfinte mucenițe mai puțin cunoscute în rândul credincioșilor ortodocși. Părintele Pimen a fost cel care a prezentat povestea vieții și a suferințelor acestei sfinte, creștinată încă din copilărie și ucisă chiar din porunca propriului tată.

Unul dintre cele mai frumoase și răspândite nume feminine din România este sărbătorit în fiecare an pe 18 iunie. Este un nume cu o istorie îndelungată și o rezonanță aparte, despre care se spune că își are originile în Belgia. Este vorba despre numele Alina, purtat în cinstea Sfintei Mucenițe Alina, cunoscută și sub numele de Alena.

Sfânta Muceniță Alina, tânăra care a ales credința înaintea privilegiilor

Sfânta Muceniță Alina este pomenită în calendarul ortodox românesc la data de 18 iunie, iar în Belgia comemorarea ei are loc pe 16 iunie. Ea a trăit în jurul anului 640, într-o perioadă în care creștinismul începea să se răspândească, însă numeroase comunități continuau să respecte obiceiuri păgâne și să se închine idolilor.

Părinții ei, Leopold și Hildergart, făceau parte din nobilime și locuiau în castelul din Dilbeek, pe vremea regelui Claus al II-lea. Deși Leopold era păgân, în timpul unei partide de vânătoare în apropierea râului Sena a întâlnit un sihastru care i-a vorbit despre credința creștină. Revenit acasă, acesta a relatat întâmplarea mai degrabă ca pe o experiență neobișnuită, fără să acorde importanță mesajului primit.

Alina însă a fost impresionată profund de ceea ce a aflat despre Hristos. Dornică să cunoască mai multe, l-a căutat în ascuns pe pustnicul respectiv. După ce a primit învățături despre credința creștină, a fost îndrumată către Sfântul Amand, cel care a botezat-o și a ajutat-o să crească duhovnicește.

Călătoria tainică spre biserică și credința pentru care și-a dat viața

După primirea botezului, Alina obișnuia să plece în secret de acasă pentru a participa la slujbele creștine. Traversând Sena, mergea până în localitatea Forest, unde exista o biserică. Din acel moment, viața ei s-a schimbat radical, iar tatăl său a observat că fiica lui nu mai avea aceleași preocupări ca înainte.

Leopold a încercat să o împiedice să urmeze această cale, însă Alina a rămas neclintită în hotărârea ei. Dorind să descopere unde merge atât de des, tatăl a trimis un slujitor să o urmărească. Acesta a surprins-o rugându-se pe malul Senei și făcând semnul crucii, iar tradiția spune că tânăra a traversat apoi apele râului ca și cum ar fi mers pe uscat.

Tulburat de cele văzute și incapabil să înțeleagă minunea, slujitorul i-a spus lui Leopold că fiica sa practică vrăjitoria. În urma acestor vorbe, tatăl a trimis mai mulți oameni să o captureze. La întoarcerea de la biserică, Alina a fost întâmpinată de aceștia. Ea le-a cerut să îi permită să se întoarcă singură acasă, însă rugămintea i-a fost ignorată.

Conform tradiției, sfânta s-a agățat de un copac pentru a nu fi dusă cu forța, iar cei care încercau să o desprindă i-au smuls un braț. În urma acelor suferințe, Alina și-a pierdut viața pentru credința sa, iar oamenii trimiși să o prindă au fugit înspăimântați, după cum a relatat părintele Pimen.

Minunile Sfintei Alina și convertirea tatălui său

Legenda spune că un înger a luat brațul Sfintei Alina și l-a dus în biserica din Forest, așezându-l pe Sfânta Masă. Preotul a recunoscut mâna după bucata de veșmânt rămasă pe ea și a înțeles că se afla în fața unui semn ceresc. Ulterior, credincioșii au căutat trupul sfintei și l-au înmormântat cu multă evlavie. Deasupra locului de odihnă a fost ridicată o biserică, iar acolo au început să fie relatate numeroase minuni.

Printre cele mai cunoscute se află vindecarea unui apropiat al lui Leopold. Un senator păgân care își pierduse vederea a mers la mormântul Alinei și s-a rugat cu credință. După ce și-a recăpătat vederea, i-a povestit lui Leopold despre cele întâmplate. Acest episod l-a făcut pe tatăl sfintei să privească altfel credința pe care până atunci o respinsese.

În cele din urmă, Leopold s-a căit pentru faptele sale, a început să cunoască învățătura creștină și a primit botezul împreună cu soția sa. Cei doi au construit apoi o biserică dedicată Sfântului Ambrozie și au așezat acolo moaștele fiicei lor.

Tradiția mai păstrează și alte minuni atribuite Sfintei Alina încă din timpul vieții sale. Se spune că un toiag înfipt de ea în pământ lângă biserică a prins rădăcini și a înverzit, iar un preot grav bolnav s-ar fi vindecat în urma rugăciunilor sale. Povestea Sfintei Alina a rămas peste veacuri drept un exemplu de credință, statornicie și curaj, al unei tinere care a ales să-L urmeze pe Hristos până la capăt, în ciuda opoziției familiei și a tuturor încercărilor.