Dileme mari după explozia dronei în portul Constanța. Ce se ascunde și ce ar putea scoate la iveală ancheta

Controversele exploziei din Portul Constanța. Un constructor de drone și un general în rezervă dau peste cap tot ce se știa până acum. Ce ni se ascunde: „Să vireze brusc la 90 de grade e automat imposibil”

Controverse majore după explozia din Portul Constanța. Un specialist în construcția dronelor și un general în rezervă pun sub semnul întrebării explicațiile oficiale. Ce detalii ar putea ieși la iveală: „O schimbare bruscă de direcție la 90 de grade este imposibilă în mod automat”

Numeroase întrebări persistă după incidentul cu drona explodată în Portul Constanța. Ce informații nu au fost încă lămurite și ce ar putea releva investigația? Generalul Alexandru Grumaz oferă propria interpretare a evenimentelor.

Deflagrația produsă de drona ucraineană în Portul Constanța, vineri, 5 iunie 2026, a generat multe neclarități, deoarece aspectele esențiale ale incidentului, care ar fi putut avea urmări extrem de grave, nu au primit încă răspunsuri clare. O dronă navală utilizată de Ucraina în conflictul cu Rusia a pătruns în zona maritimă a României, apropiindu-se de un obiectiv energetic de importanță strategică, Oil Terminal.

Privind retrospectiv cazul dronei care a explodat pe 5 iunie 2026 în Portul Constanța, apar tot mai multe semne de întrebare

Drona s-a autodistrus după un traseu considerat neobișnuit de numeroși experți, în condițiile în care autoritățile au afirmat că aceasta se afla în derivă. Un punct important al dezbaterii l-a reprezentat declarația ministrului apărării, Radu Miruță, care a afirmat clar că autoritățile de la Kiev ar fi trebuit să transmită informațiile mai rapid, precizând că avertismentul privind autodetonarea a fost primit cu puțin timp înainte de producerea exploziei.

Un specialist în drone contestă scenariul acceptat inițial în cazul ambarcațiunii care a explodat la Constanța

Emanuel Popp, constructor de drone și foarte familiarizat cu funcționarea sistemelor maritime fără pilot, inclusiv participant la un exercițiu desfășurat anul trecut chiar în Portul Constanța, pune sub semnul întrebării versiunea oficială potrivit căreia o dronă aflată în derivă ar fi putut ajunge atât de precis în interiorul portului. Directorul și fondatorul companiei Autonomous Flight Technologies consideră puțin probabil ca o astfel de ambarcațiune să atingă acea zonă fără control activ.

„Nu este posibil ca o dronă în derivă să fi avut o traiectorie atât de precisă. Informațiile sunt contradictorii din toate punctele de vedere și n-au niciun sens tehnic. Domnul ministru Miruță ar trebui să se bazeze pe specialiști, ca să nu mai vorbim altceva. Eu pretind că momentan sunt singurul cu experiență în domeniul ăsta, căci am navigat cu o dronă construită în România fix acolo unde a explodat drona din Portul Constanța. Am fost anul trecut la un exercițiu internațional, cu o bărcuță și USB făcute de noi, am intrat și am ieșit din Portul Constanța de mai multe ori.

Treaba e așa: drona ucraineană în derivă nu are cum să ajungă cum a ajuns în port. Nu aveam cum să navigheze kilometri prin interiorul portului, sunt și curenții, mergea controlat. Dar ce înseamnă controlat? Dronele ucrainene, pentru că nu se bazează 100% pe comunicații, e posibil să navigheze vizual. Au niște algoritmi prin care să nu se lovească de mal, se uită pe camere (n. red.: drona explodată era, într-adevăr, dotată cu mai multe camere video și senzori) și evită să se lovească de orice le stă în cale. Să zicem că a văzut malul și s-a îndreptate spre port. E o probabilitate de sub 1%”, semnalează Emanuel Popp, constructor de drone românești

„Ideea că prin spoofing drona ar putea vira instantaneu cu 90 de grade este nerealistă”

În ceea ce privește posibilele acțiuni de bruiaj prin spoofing, există și aici multe aspecte neclare. În mod obișnuit, atunci când o dronă este deviată de la traseul stabilit, sistemele sale detectează anomalia și activează măsuri de protecție. Totuși, trebuie avut în vedere faptul că echipamentele utilizate de Ucraina nu beneficiază întotdeauna de cele mai performante componente, multe dintre acestea provenind din surse foarte diverse.

„Scenariul următor e că au preluat-o rușii prin mecanisme de spoofing GPS. Nu e posibil. Dronele au și mecanisme prin care se prind că e ceva, compari informațiile și degradezi încrederea pe care o ai în GPS și te mai gândești de două ori dacă navighezi pe noul traseu. Să faci spoofing, iar drona să vireze brusc la 90 de grade în port, că e necesar acest viraj, automat e imposibil, pentru că ai un algoritm minimal prin care compari traiectoria dronei cu busola. Dacă vezi că ți se rotește nordul, adică tu nu mai navighezi spre vest, brusc navighezi spre nord, compari informațiile de la busolă cu informațiile magnetice, care nu pot fi spoofate, îți dai seama că e ceva în neregulă cu acel GPS și asta repede, nu după 7 kilometri.

Din punct de vedere hardware, ucrainenii sunt sub limita minimă de calitate, este de înțeles, căci sunt în război și trebuie să producă repede. Ucrainenii folosesc echipamente de pe raft, folosesc tot felul de sisteme open-source, sisteme de pilotare automată diferite. Piața e invadată de astfel de produse din cauza războiului din Ucraina, mulți cred că asta e tehnologie și așa trebuie făcut, ceea ce nu e adevărat. O dronă precum cea din Constanța confirmă asta. Pe lanțul de fabricație, de transport, până la beneficiar e relativ simplu să ai un sabotor când se folosește un sistem open-source. Atunci nu e total exclus ca rușii să fi preluat controlul și să fi navigat până în port”, explica Popp

Marile semne de întrebare în cazul dronei care a pătruns până în Portul Constanța, aproape de zona militarizată

În continuare, constructorul de drone lansează o serie de semne de întrebare, marile dileme care se ridică în scandalul dronei explodate la Portul Constanța. „Nu se știe cum a fost programată și setată drona, din punct de vedere tehnic orice e posibil. Sunt câteva întrebări, apropo și de declarațiile domnului ministru, care spunea că nu e treaba armatei să apere Portul Constanța. Cum e posibil ca o ambarcațiune să treacă de SCOMAR, când vorbim de un sistem împotriva migrației ilegale, care se face cu bărci din astea mici, nu cu vapoare? Aș putea să admit că SCOMAR nu avea în specificații să vadă bărcile mici, dar pe ce am dat banii, de fapt?

Ok, trecem de SCOMAR, dar cum e posibil ca la intrarea în port, unde sunt două capete de dig, să îți intre un vas care nu are nici lumini? Dacă tu vezi o barcă fără lumini nu îți pui o problemă? Dacă pui acolo un radar de jucărie, făcut de orice facultate din România, de 500 de dolari, poți vedea orice trece. Cu un radar ieftin poți vedea astfel de ambarcațiuni.

Cum e posibil să ajungă și să eșueze o dronă maritimă ucraineană la mai puțin de 800 de metri de dana militară unde se află faimoasele noastre fregate? Acelea au radare, au de toate, au proceduri prin mecanismele lor de funcționare. Trebuie să se verifice ce li se întâmplă cred că pe o distanță mai mare de 800 de metri. Nu este un port deschis, e un port închis. Au descoperit-o niște civili întâmplător. Dacă mergem pe narativul că a fost în derivă, dar în loc să se oprească în digul ăla se putea opri în nava militară, să se lege de o fregată. Cum e posibil să ajungă nedetectată, nu mai contează cum a ajuns?”, a adăugat Emanuel Popp.

Generalul Alexandru Grumaz a analizat incidentul dintr-un unghi diferit față de specialistul citat anterior. Acesta a explicat atât comportamentul tehnic al dronei, cât și posibilele variante privind pierderea controlului, interferențele electronice sau chiar o eventuală preluare a sistemului. Punctele sale de vedere descriu o situație mult mai complicată decât explicațiile oferite inițial de autorități după incidentul din 5 iunie. În spațiul public au circulat rapid numeroase interpretări, unele bazate pe argumente tehnice, altele pe presupuneri speculative.

Generalul Alexandru Grumaz susține că nu este vorba despre un simplu bruiaj. Cum funcționează GPS spoofing

În primul rând, generalul a analizat comportamentul neobișnuit al dronei, inclusiv traiectoria și schimbările de direcție pe care mulți specialiști le consideră greu de explicat. Principala întrebare a fost dacă aparatul a fost doar bruiat, dacă a fost controlat de o altă parte sau dacă sistemele autonome au fost influențate indirect. Potrivit analizei sale, este posibil să fi fost utilizată o metodă de interferență mult mai avansată.

„Tehnica folosită nu a fost un bruiaj simplu (jamming), ci cel mai probabil GPS spoofing, o metodă mult mai sofisticată. Diferența e crucială: bruiajul clasic blochează semnalul GPS și drona „orbește”. Spoofing-ul în schimb injectează un semnal GPS fals, convingând drona că se află în alt loc decât în realitate. O dronă ucraineană care navighează spre o țintă poate fi „convinsă” prin spoofing că se află în largul Atlanticului. Va corecta traiectoria în consecință și va ajunge la Constanța.

Asta explică perfect virajele ciudate: drona nu era teleghidată manual, ci se corija singur pe baza unor coordonate GPS false. Din exterior părea că face mișcări intenționate, dar de fapt era pilotul automat al dronei care reacționa la date de navigație corupte. Zona Mării Negre a înregistrat, din a doua jumătate a lui 2024 și în tot cursul lui 2025, perturbări de spoofing și jamming dramatic crescute, cu origini identificate în Crimeea ocupată”, explică, pentru început, Alexandru Grumaz, în dialogul purtat cu FANATIK.

Astfel, discuția depășește ipoteza unei simple erori de navigație ori a unui bruiaj convențional și intră în zona sensibilă a războiului electronic modern, unde semnalele GNSS pot fi manipulate într-un mod greu de detectat, fără ca operatorul să realizeze imediat că sistemul a fost compromis.

Succesiunea evenimentelor continuă să ridice numeroase întrebări

O altă problemă importantă adresată generalului a fost dacă cineva a reușit să preia efectiv controlul dronei sau dacă aceasta și-a continuat deplasarea autonom, pe baza unor informații eronate. Răspunsul său nu elimină niciuna dintre posibilități, însă indică mai degrabă un scenariu în care controlul asupra dronei a fost pierdut treptat, iar efectele acestei situații au devenit vizibile cu întârziere față de ceea ce se întâmpla în realitate.

„Aici există mai multe versiuni, și tocmai în asta constă misterul: Versiunea oficială ucraineană: drona a pierdut controlul sub influența mijloacelor de război electronic ale inamicului și a ajuns în derivă către coasta României. Eu nu exclud ca Rusia să fi preluat efectiv controlul dronei. Cronologia ridică semne de întrebare serioase: drona era la Constanța la ora 5:30, ceea ce înseamnă că Ucraina a pierdut controlul în jurul miezului nopții, deci au făcut o raportare cu întârziere de câteva ore.

Cât despre explozie în sine, nu a fost o reluare a controlului de către ucraineni, ci tocmai opusul: explozia care a avut loc la 10:28 nu a fost controlată, drona intrând în modul de autodistrugere și semnalând acest lucru pe o frecvență de urgență, ceea ce a determinat în final localizarea ei. Specialiștii au încercat să neutralizeze drona și și-au dat seama că era prevăzută cu sistem de autodistrugere, după care au luat măsuri de evacuare și au lăsat-o să se detoneze.

Pe scurt opinia mea care nu este una oficială: drona nu a fost teleghidată, a fost păcălită prin spoofing GPS să se autonavigheze spre o destinație greșită. Virajele ciudate erau corecții automate ale pilotului automat pe baza unor coordonate false. Explozia a fost declanșată de sistemul propriu de autodistrugere al dronei, nu de cineva care a „preluat controlul”. Întrebarea care rămâne fără răspuns clar este dacă Rusia a direcționat intenționat drona spre portul Constanța sau dacă aceasta a ajuns acolo accidental din cauza spoofing-ului”, completează Grumaz.

Cum funcționează sistemul de autodistrugere al dronelor maritime

A doua mare temă a fost posibilitatea ca, în cazul unor drone maritime, un actor extern să poată modifica inclusiv ora de autodetonare. În acest punct, analiza generalului devine și mai tehnică, explicând arhitectura sistemelor de siguranță utilizate pe astfel de platforme.

„Teoretic da, dar depinde enorm de arhitectura sistemului. Cum funcționează sistemul de autodistrugere la astfel de drone? Dronele maritime de tip USV (Unmanned Surface Vehicle) folosite de Ucraina. în speță variante ale dronei „Magura V5″ sau similare, au în general două tipuri de declanșare a autodistrugerii: Timer hardware, un circuit fizic independent de sistemul de navigație și comunicații, care numără timpul indiferent de ce se întâmplă cu restul electronicii.

Acesta este extrem de greu sau imposibil de modificat de la distanță, tocmai pentru că e proiectat să funcționeze chiar și când drona e compromisă electronic. Comandă software prin canalul de control,dacă drona mai menține un canal de comunicație activ (radio, satelit), operatorul poate trimite o comandă de autodistrugere sau poate modifica parametrii. Dar dacă acest canal e bruiat sau preluat, un actor extern ar putea teoretic trimite alte comenzi”, ne-a precizat Alexandru Grumaz.

Ora la care o dronă poate exploda poate fi modificată de cel care preia comanda, dar nu foarte ușor

În analiza sa, Grumaz subliniază însă un element esențial: diferența dintre teorie și realitate operațională. Chiar dacă în mod teoretic preluarea completă a controlului ar permite modificarea unor parametri, în practică sistemele militare moderne sunt construite pentru a preveni exact acest tip de intervenție. Așadar, chiar dacă rușii puteau manevra complet drona maritimă, nu ar fi putut reprograma cu ușurință ora la care aceasta să explodeze.

„Dacă cineva reușește să preia canalul de comandă al dronei, nu doar să îi falsifice GPS-ul, atunci da, în principiu ar putea modifica ora de detonare, anula sau întârzia autodistrugerea, direcționa drona spre o nouă țintă. Tocmai de aceea dronele militare moderne au sisteme de comunicație criptate și autentificate, astfel încât o comandă venită din altă parte să fie respinsă automat”, ne-a zis Grumaz.

Cum s-a detonat drona

Aplicând aceste principii la cazul de la Constanța, generalul observă o serie de elemente care complică și mai mult tabloul. Faptul că drona a rămas ore întregi în zonă fără să explodeze sugerează un mecanism de siguranță autonom, nu o intervenție externă în timp real.

„Cronologia e revelatoare: drona a stat în port din jurul orei 5:30 până la 10:28, aproape 5 ore, fără să explodeze, deși era în modul „pierdut”. Când specialiștii români au încercat să o neutralizeze fizic, sistemul de autodistrugere s-a declanșat aproape imediat. Asta sugerează mai degrabă că autodistrugerea era declanșată prin senzori anti-manipulare decât că cineva a modificat timer-ul de la distanță. E un mecanism standard pe armamentul militar, tocmai pentru a preveni capturarea și analizarea tehnologiei”, a adăugat Grumaz.

O altă dilemă de securitate: dacă dronele au parole diferite, cum pot fi bruiate simultan?

A treia problemă ridicată este și una dintre cele mai controversate: posibilitatea ca mai multe drone să fi fost afectate simultan, ceea ce ar sugera fie o vulnerabilitate de sistem, fie un atac electronic coordonat. Grumaz explică faptul că nu este obligatoriu ca fiecare dronă să fi fost compromisă individual.

„Răspuns sincer: ambele scenarii există, și tocmai asta e dilema de securitate. Exista câteva scenarii tehnice concrete: exploatarea canalului de frecvență comun, atac asupra protocolului, replay attack, spoofing GPS la nivel de roi. Concluzia tehnică: compromiterea simultană a 5 drone nu necesită neapărat spargerea a 5 parole individuale. Cel mai probabil scenariu tehnic e o combinație între spoofing GPS la nivel de zonă și exploatarea unui firmware comun identificat prin analiza dronelor capturate anterior”, explică, în continuare, generalul.

Ce vor spune și vor ascunde anchetatorii
La ce ar trebui să ne așteptăm de acum înainte din partea autorităților? Unde va duce ancheta? Generalul, cu aceeași sinceritate caracteristică, a declarat că adevărul nu îl vom ști foarte curând. Acesta ne-a spus la ce fel de informații ne putem aștepta să apară în spațiul public, dar și ce nu se va spune cu lejeritate, poate nici în mulți ani de acum înainte.

„Ce se va produce aproape sigur este un raport tehnic parțial, clasificat, care nu va fi făcut public în totalitate. Vom avea confirmarea oficială a versiunii deja cunoscute: dronă ucraineană, bruiaj rusesc, autodistrugere. Eventual vor fi recomandări interne privind protocoalele de alertă și comunicare. Ce nu va produce ancheta aproape sigur: clarificarea publică a întrebării esențiale: a fost spoofing accidental sau direcționare deliberată spre Constanța? Nu vom avea un răspuns clar despre faptul că Rusia a preluat efectiv controlul sau nu și nici transparență completă despre ce anume făceau cele 5 drone în misiune (ținta, traseul planificat, tipul de armament)”, ne-a spus Grumaz.

Generalul Grumaz: „NATO nu vrea precedente care să complice statutul juridic al operațiunilor ucrainene în apropierea teritoriului aliat”

Generalul în rezervă explică și de ce ancheta va părea că bate pasul pe loc. Aceasta implică trei participanți cu interese divergente: România, Ucraina și NATO. Grumaz spune că niciunul dintre aceștia nu are interes să dezvăluie tot ce știe. „România nu vrea să escaladeze diplomatic. Ucraina nu vrea să expună vulnerabilitățile tehnice ale dronelor sale. NATO nu vrea precedente care să complice statutul juridic al operațiunilor ucrainene în apropierea teritoriului aliat. Cazul dronei rusești căzute la Tulcea în 2022 e un precedent, ancheta respectivă nu a produs niciodată un raport public complet, deși au trecut ani.

Nu dau sfaturi pentru că nu sunt în măsură, îmi exprim numai o părere și anume: problema e că Ucraina e reticentă să accepte constrângeri operaționale cât timp războiul e activ, iar România e reticentă să preseze prea tare un aliat pe care îl sprijină. Rezultatul probabil e un protocol vag, declarativ, care nu rezolvă fundamental problema, și data viitoare când se va întâmpla ceva similar, vom fi în același punct”, a adăugat Grumaz