Drama trăită de Vladimir Drăghia în adolescență: “Pentru că mi-a fost tot timpul foame, în fiecare zi…”

Vladimir Drăghia a vorbit despre încercările prin care a trecut în perioada adolescenței. Actorul a dezvăluit că anii petrecuți la internat au fost marcați de lipsuri și de o senzație continuă de foame. Participantul de la Desafio a explicat că efortul fizic intens și condițiile dificile din acea perioadă l-au format ca om, ajutându-l să prețuiască mult mai mult confortul și mesele de care are parte astăzi.

Vladimir Drăghia și-a amintit de una dintre cele mai dificile etape din viața sa. Actorul a povestit că regimul strict de antrenamente și traiul la internat l-au obligat să suporte constant lipsa hranei suficiente. Concurentul de la Desafio consideră că generațiile actuale sunt mai sensibile și spune că experiențele trăite atunci l-au învățat să se bucure de lucrurile simple, inclusiv de o mâncare caldă.

Perioada grea trăită de Vladimir Drăghia în adolescență

Vladimir Drăghia a vorbit recent despre anii adolescenței și despre dificultățile care i-au influențat parcursul. Actorul a mărturisit că, spre deosebire de mulți tineri din prezent, s-a confruntat cu probleme concrete, iar cea mai apăsătoare dintre ele a fost foamea permanentă.

Participantul la Desafio este de părere că tinerii din zilele noastre nu mai trec prin încercări care să îi întărească suficient. El și-a amintit de perioada petrecută la internat, unde programul solicitant de sportiv și porțiile reduse de mâncare îl făceau să se simtă mereu obosit și lipsit de energie.

Pentru Vladimir Drăghia, acei ani au reprezentat mai mult decât o etapă dificilă. Ei i-au schimbat perspectiva asupra lucrurilor simple din viață. Antrenamentele solicitante, combinate cu traiul la internat, făceau ca hrana primită să nu fie suficientă pentru consumul său ridicat de energie.

„Cei din noua generație sunt foarte sensibili și nu au avut ocazia să se murdărească pe mâini. Să le fie foame. Păi eu… o mare parte din adolescența mea, mie mi-a fost foame cea mai mare parte a timpului. Foame fizică. Adică, eu făceam atât de mult antrenament și mă hrăneam la internatul la care stăteam și îmi era totul timpul foame. Și pentru că mi-a fost tot timpul foame, în fiecare zi din viața mea, eu acum, când am mâncare, sunt fericit!’, a povestit actorul.

Ce a declarat actorul despre drumul său profesional

În plus, Vladimir Drăghia a vorbit și despre evoluția sa profesională. Actorul a povestit că a plecat de acasă la numai 12 ani și că tot ceea ce a realizat până în prezent se datorează în mare măsură determinării, perseverenței și muncii sale constante.

„M-am născut în 1986, la maternitatea din Galați, într-o zi cu foarte multă ninsoare. Pe vremea mea, în martie ningea. Am stat destul de mult cu bunicii, după aia – cu părinții, până pe la 12 ani. La 12 ani, fiind parte din centru olimpic român la înot, am plecat la Brăila. Am înotat cu Diana Mocanu. Suntem de aceeași vârstă. Ne-am antrenat împreună.

Cea mai mare parte a vieții, până la 20 de ani, eu am făcut înot fără să-mi doresc vreun titlu. Înotam din obișnuiță. Nici măcar nu știam că pot să mă las de înot. Pentru mine, asta era normalitatea. Mi-am dat seama că eram profund nefericit. Târziu, am realizat că nu am fost talentat la înot. Doar eram foarte muncitor. Am o grămadă de medalii și am inclusiv un titlu internațional, dar prea multă muncă pentru prea puține rezultate.

Am început să devin cunoscut când am ajuns la București, arătam bine datorită înotului, am început să merg la castiguri, am început să iau castingurile, să filmez și așa am ajuns cunoscut. Mi se pare că devine din ce în ce mai greu să fii definit de o meserie. Dacă e să mă întrebi ce facultate am terminat, am terminat Jurnalismul.

Dar meseria pe care o am? Cea mai mare parte a timpului mi-o dedic îngrijirii copiilor. La 7 mă trezesc, mă îmbrac, ajut la pregătirea copiilor, pentru școală, respectiv grădiniță, îi iau cu mașina, la întoarcere, iau o cafea pentru soție, încep să răspund la mailuri, să dau mailuri – pentru proiectele mele din TV, din online, după care mă duc la cafea cu prietenii, după care am joc de padel, apoi se face după-amiază, iau copiii de la școală, îi duc să mănânce și o duc pe Zora la jiu-jitsu. Trei zile pe săptămână, fac asta cu ea. Face performanță, a fost la Europene, acum două zile s-a întors. Fac și eu cu ea, cu antrenor separat. Apoi, acasă, se face 20.30, le pregătim de somn. E o viață foarte bună, recunosc’, a mai adăugat el.