Povestea emoționantă a lui Cristi Chivu, cel mai adorat român din Italia. De la copilăria marcată de decesul tatălui până la gloria lui Inter Milano: “Am avut ca principală motivație promisiunea pe care i-am făcut-o tatălui meu pe patul de moarte”

De la copilăria petrecută în Reșița până la succesul obținut la Inter Milano și onoarea de a purta torța olimpică, Cristi Chivu și-a clădit o carieră remarcabilă și o viață de familie armonioasă alături de Adelina Chivu și fiicele lor. Moartea tatălui său la numai 17 ani l-a forțat să se maturizeze rapid și i-a inspirat o promisiune care avea să-i definească parcursul. Aceasta este povestea emoționantă a unuia dintre cei mai apreciați români din Italia!

Cristi Chivu reprezintă mai mult decât un simplu nume în fotbalul european, fiind un exemplu de determinare și asumare. Născut la Reșița, fostul fundaș central a evoluat pentru cluburi importante precum Ajax Amsterdam, AS Roma și Inter Milano, cucerind Liga Campionilor UEFA și devenind căpitanul naționalei României. Drumul său nu a fost lipsit de obstacole, fiind marcat de accidentări și de pierderea tatălui său, Mircea Chivu, când avea doar 17 ani. Această lovitură l-a schimbat profund și l-a determinat să-și promită că își va proteja familia, un principiu care i-a ghidat fiecare decizie, atât în viața personală, cât și pe teren.

În același timp, planul personal a fost la fel de intens: căsătoria cu Adelina Chivu și cele două fiice, Natalia și Anastasia, i-au adus echilibru și fericire, iar relația lor este una construită în timp, cu răbdare și perseverență, așa cum povestește chiar Adelina.

Povestea emoționantă a lui Cristi Chivu, unul dintre cei mai îndrăgiți români din Italia

Primii pași ai lui Cristi Chivu în fotbal au avut loc pe terenurile improvizate din Reșița. Talentul său era vizibil încă din copilărie, iar rigoarea insuflată de tatăl său, Mircea Chivu, i-a format personalitatea. A devenit rapid unul dintre cei mai promițători tineri jucători ai României, atrăgând atenția cluburilor din țară și ulterior din străinătate.

„Prin clasa a șasea, taică-su mi-a zis că va ajunge mare fotbalist, dar mi-a cerut să nu-i spun. Mircea era mai dur cu el, nu-l cocoloșea deloc. O dată a venit Cristi plângând de afară, se bătuse cu un copil, iar soțul meu i-a spus că el nu se poate certa cu vecinii din cauza problemelor lui, așa că să facă bine să și le rezolve singur’, povestea Mariana Chivu, mama fotbalistului.

„Moartea tatălui său l-a maturizat brusc. Cristi a luat viața în piept și a plecat singur la Craiova, unde la 18 ani stătea și se gospodărea singur. Dar n-am avut emoții cu el, nici măcar atunci când a plecat la Amsterdam. Cristi a fost mereu un tip cu capul pe umeri. A învățat singur olandeza, și-a luat casă la Amsterdam și ajunsese căpitanul echipei la 22 de ani. Asta mi-a demonstrat că e om stăpân pe el’, a mai povestit Mariana Chivu.

O promisiune pentru întreaga viață

Povestea lui Cristi Chivu începe departe de Milano, în orașul natal Reșița, într-o seară pe care nu a putut-o uita niciodată. La 31 martie 1998, cu doar câteva ore înaintea unui meci contra Ceahlăului, Cristi a fost chemat acasă. Tatăl său, Mircea Chivu (1954-1998), fost fotbalist și antrenor, era pe patul de moarte, răpus de cancer la numai 44 de ani. În locul unui rămas-bun obișnuit, acesta i-a transmis un mesaj greu de dus pentru un adolescent de 17 ani.

„Du-te înapoi în cantonament și pregătește-te de meci. Bateți Ceahlăul pentru Reșița și pentru mine.”

Cristi s-a întors la echipă, iar Reșița a câștigat cu 5-1, el reușind să marcheze. A fost momentul în care copilul s-a transformat în adult. Mircea Chivu evoluase ca fundaș la CSM Reșița în anii ’70-’80 și fusese antrenor al echipei între 1994 și 1998, iar după Revoluție activase și în Germania. Respectat și apreciat, el i-a insuflat fiului său disciplina și, mai ales, responsabilitatea. Cristi avea să declare mai târziu:

„I-am promis că voi avea grijă de familie.’

Această promisiune a devenit fundamentul vieții și carierei sale, motivându-l să ajungă omul și fotbalistul care a inspirat milioane de oameni, nu doar în România, ci și în Italia.

„M-am maturizat foarte mult, de la o zi la alta. Pierderea pe care am suferit-o nu s-a simțit în progresul meu. Maturizându-mă foarte devreme și plecând într-un alt oraș, Craiova, învățând să trăiesc singur, am învățat și să mă descurc singur și am avut ca principală motivație promisiunea pe care i-am făcut-o tatălui meu pe patul de moarte, și anume că voi avea grijă de familie. I-am spus să nu-și facă griji, că voi fi un om responsabil, un cap de familie care să-l înlocuiască.’

Această pierdere i-a influențat atât cariera sportivă, cât și viața personală, învățându-l de tânăr ce înseamnă responsabilitatea și autocritica. La Euro 2000, golul marcat împotriva Angliei a fost dedicat tatălui său:

„Sunt convins că tata, de acolo de sus, a împins mingea în poartă”, spunea fotbalistul.

Ulterior, a evoluat la Ajax Amsterdam, AS Roma și Inter Milano, a câștigat Liga Campionilor și, nu în ultimul rând, a devenit căpitanul echipei naționale a României.

Povestea de iubire cu Adelina

Viața personală a lui Chivu este la fel de împlinită ca și cea profesională. Relația cu Adelina Chivu a început cu ezitări și refuzuri, dar în timp s-a transformat într-o logodnă și apoi într-o căsătorie solidă. Adelina povestește cum s-au întâlnit și cum a început totul între ei.

„El m-a cerut pe mine în căsătorie după trei luni de relație, de când am început să ieșim împreună. Ne-am mai întâlnit cu alte ocazii, în trecutul nostru – prima dată, când eu aveam 19 ani. Nu a fost o dată, a fost de vreo patru ori. Prima dată…eu eram la mare, cu gașca mea de prieteni, el era cu niște prieteni, cu gașca lui. Ne-am întâlnit întâmplător, el cunoscând pe cineva. Învățam pe șezlong, la mare, și Cristi cunoștea pe cineva din anturajul meu. A venit să salute, după care a plecat. A trimis un mesaj persoanei respective, să întrebe dacă am putea să ne întâlnim, să ne facă cunoștință. Da (n.r. prima oară l-a refuzat).

A doua oră, țineam locul unui coleg de la Mediafax, și pe vremea aia mergeau reporterii la aeroport, să aștepte. Noi nu știam niciodată cu ce avion vine el. Făceam cu rândul la pândă. Când a venit rândul meu, eu le-am zis: „Vedeți că vine’. Mă uitam să văd dacă mai stă la valize și cineva a ieșit, s-a deschis ușa direct în tâmpla mea. Eu, pe jos, lată. M-a ajutat un cameraman. El, îți dai seama, a ieșit, nu înțelegea panica asta. Mie îmi curgea sânge. A luat toată lumea interviu, în afară de mine. După care, în cantonament, a întrebat un coleg de-al meu cine sunt. El nu voia numărul meu, nu voia să-mi scrie direct. N-a vrut niciodată chestia asta. Nu i se părea genul de abordare frumoasă. Mie mi s-a transmis mesajul, dar nu…

Iar a treia oară, n-a fost cu noroc, pentru că a durat foarte mult timp până eu am acceptat să ne vedem, vreo șase luni. Îmi scria un prieten comun și eu n-am vrut să ne vedem. El, oricum, era în Italia.

În luna iulie, a venit la ziua unui prieten comun, zi de naștere la care eu nu m-am dus, pentru că știam că e el acolo. 2007. Între timp, el fiind în țară, cei de la redacție au zis: „Îl avem pe Cristi în țară, hai că îl chemăm ca invitat. Eu, vrând să evit această situație, i-am zis: „Hai să ne vedem, să discutăm chestia asta, că se întinde deja de prea multă vreme’. În timpul ăsta, tot apăreau știri legate de el cu altcineva, se aflase ceva prin presă. În perioada asta, se răsuflase că el ar fi interesat de o fată de la sport’, a povestit Adelina Chivu în podcastul Fain & Simplu.

În cele din urmă, insistența lui Cristi și-a arătat roadele, pentru că Adelina s-a lăsat cucerită.

Am acceptat să ieșim ca să nu vină la mine în emisiune. Eu am plecat în șlapi, eram în Antenă, la machiaj, nu mă așteptam să în ziua aia să am vreo întâlnire. Așa că, chitită, m-am așezat și mi-am dat seama că am încurcat-o, doar că nu mă așteptam să fie un deznodământ pozitiv. Așa bunătate în ochi… nu am văzut la nimeni.’

Cei doi s-au căsătorit în 2008 și au împreună două fiice, Natalia și Anastasia, în vârstă de 17 și 15 ani.