Rică Răducanu, printre ultimii care au vorbit cu Mircea Lucescu. Ultimele cuvinte ale marelui antrenor

Rică Răducanu se numără printre persoanele care au reușit să vorbească cu Mircea Lucescu înainte de deces, iar vestea dispariției fostului selecționer l-a afectat profund.

Fostul coleg de la echipa națională al lui Mircea Lucescu și prieten bun, Rică Răducanu, a vorbit, printre lacrimi, după vestea tragică a morții lui “Il Luce”.

Rică Răducanu nu și-a putut stăpâni lacrimile în momentul în care a vorbit despre decesul lui Mircea Lucescu, cel care i-a fost coleg la echipa națională a României și cu care a avut și o relație strânsă de prietenie.

Rică Răducanu, în lacrimi după decesul lui Mircea Lucescu

Fostul portar a recunoscut că nu-și poate opri lacrimile după vestea tragică pe care a primit-o. Rică Răducanu și-a adus aminte de generația naționalei României care a jucat la Cupa Mondială din 1970, din Mexic, și a avut numai cuvinte de laudă pentru Mircea Lucescu.

„Ce să mai, plângem încontinuu. S-a dus dracu toată generația de la Mondialul din Mexic. Mai sunt eu, Cornel Dinu și Liță Dumitru. Mircea Lucescu e cel mai titrat om din fotbal. A jucat toate posturile, a antrenat la nivel foarte mare și pentru mine e familie. M-am luptat și eu mult pentru Răzvan să ajungă portar.

Să își mai aducă aminte lumea că mai suntem câțiva din marea generație a echipei naționale a României din 1970. Așa făcut Dumnezeu să se ducă toți. Era bine dacă puteam să trăim toți mult și să povestim. Viața nu ne iartă și ce să facem acuma? Plângem și noi cum putem”, a spus Rică Răducanu.

Viața ireproșabilă a lui Mircea Lucescu. Dezvăluirile lui Rică Răducanu: „Era familist convins”

Rică Răducanu a povestit cum Mircea Lucescu a dus mereu o viață în care nu a păcălit fotbalul și și-a respectat familia, indiferent de tentațiile ce se aflau în jurul său.

„În Mexic m-a luat lângă el tot timpul și mi-a zis: Gata cu astea! Eu le aveam pe-ale mele, plecam mereu cu Dobrin, dar el era foarte cuminte. Nu a umblat deloc cu gagici sau cu băutura. Eu îi spuneam tot timpul: Hai, mă, să mergem și noi. Nu mă că mă așteaptă Neli. Era familist convins. Și când venea acasă la mine de ziua mea și îi ziceam să bem un șpriț, ne cânta Maria Dragomiroiu și nu voia! Voi fi și eu prezent la înmormântare. Când s-a născut Răzvan și Cătălin al meu s-au împrietenit. Toată lumea zicea că Răzvan nu poate să fie portar cu fizicul acela și uite că a suplinit frumos și a reușit să ajungă om ca lumea.

Cătălin era fundaș central la Sportul Studențesc și s-au împrietenit. Răzvan este nașul fiului meu, deci suntem legați pentru totdeauna. Nu cred că a supărat pe cineva și a ajutat pe toată lumea. O pierdere foarte grea.

Am vorbit înainte de a intra în spital și după nu m-au mai lăsat la el: Băi, ce faci? Faci figuri? Nu, Ricane, sunt bine. Și după două zile… N-am putut să intru la el. Belele, supărări și inima nu a mai ținut. E și din familie și așa a vrut Dumnezeu, ce să mai”, a spus Rică Răducanu