Casa primită de la părinți în timpul căsătoriei se împarte la divorț?
La împărțirea bunurilor la divorț apare des situația în care locuința familiei a fost oferită cu sprijinul părinților unuia dintre soți. Soluția juridică depinde de actul prin care imobilul a fost transferat către fiu sau fiică pe durata căsătoriei. În funcție de acel document, casa poate fi calificată drept bun comun sau bun propriu.
Elementul decisiv este modul de dobândire, nu simplul fapt că părinții au contribuit. Tipul actului, persoanele menționate ca părți și înscrierea din cartea funciară stabilesc dacă avem comunitate de bunuri ori proprietate individuală.
Când casa este transferată prin vânzare–cumpărare
Când imobilul este trecut pe numele copilului printr-un contract de vânzare–cumpărare în timpul căsătoriei, el intră, de regulă, în patrimoniul comun al soților. Chiar dacă banii nu provin din veniturile familiei, titlul oneros de dobândire este cel care contează juridic. Prin urmare, la partaj, locuința este tratată ca bun comun și poate fi împărțită ori evaluată pentru compensarea unuia dintre foștii soți, conform regulilor regimului matrimonial legal.
„Dacă părinții transferă casa pe numele dumneavoastră printr-un contract de vânzare-cumpărare, soția are drepturi asupra ei, deoarece este bun comun dobândit în timpul căsătoriei”, a arătat avocatul.
În practică, la desfacerea căsătoriei se poate ajunge fie la menținerea coproprietății, fie la atribuirea locuinței unuia dintre soți, cu plata unei sume corespunzătoare cotei celuilalt. Modalitatea concretă de împărțire se stabilește pe baza evaluărilor și a probelor administrate în procedura de partaj.
Când locuința ajunge prin donație
Dacă părinții aleg varianta donației exclusiv către fiu sau fiică, situația juridică este diferită: imobilul devine bun propriu al beneficiarului, chiar dacă transferul are loc în timpul căsătoriei. În această ipoteză, casa nu face obiectul partajului la divorț.
„Dacă se încheie un contract de donație în favoarea exclusivă a dumneavoastră, soția nu are drepturi la divorț. Bunurile primite prin donație, chiar dacă sunt dobândite în timpul căsătoriei, sunt bunuri proprii și nu se împart”, a explicat avocatul Gabriela Ursărescu.
Aceeași regulă se aplică și bunurilor dobândite prin moștenire: ceea ce este primit ca dar sau prin succesiune rămâne al persoanei care îl dobândește, fiind separat de averea comună a soților. În consecință, bunul propriu nu se împarte, iar celălalt soț nu dobândește drept de proprietate asupra lui la despărțire.
Primul pas util este verificarea atentă a actului de dobândire — contract de vânzare–cumpărare ori contract de donație — precum și a înscrierilor din cartea funciară. Persoanele indicate în act, clauzele prevăzute și modul în care imobilul este evidențiat în registrele de publicitate imobiliară sunt esențiale pentru a stabili dacă este bun comun sau bun propriu.
Recomandarea practică este consultarea, în prealabil, a notarului sau a unui avocat cu privire la forma de transfer dorită. Felul în care este întocmit documentul — vânzare–cumpărare ori donație — poate influența decisiv rezultatul unui eventual partaj.
Pentru a înțelege mai clar, imaginați-vă două situații: într-una, părinții vând formal casa copilului căsătorit; în cealaltă, o donează exclusiv acestuia. În prima variantă, locuința intră, în principiu, în masa bunurilor comune și se discută împărțirea ei la divorț. În a doua, rămâne proprietatea personală a beneficiarului și nu este supusă partajului. Diferența o face natura juridică a actului de transfer al proprietății.