Doliu în lumea justiției. O judecătoare s-a stins din viață la doar 49 de ani. Ieșise la pensie de doar două zile și era mama unei adolescente

Este doliu în rândul magistraților, după ce o judecătoare a încetat din viață la doar 49 de ani. Aceasta se pensionase cu numai două zile înainte.

Moartea neașteptată a Ramonei M., magistrat din Cluj, a zguduit comunitatea juridică. S-a stins din viață la vârsta de 49 de ani, la scurt timp după ce președintele Nicușor Dan a semnat decretul prin care era pensionată. De mai mult timp, se confrunta cu o afecțiune gravă.

Judecătoare decedată la două zile după pensionare

Tragedia a survenit la două zile după emiterea decretului prezidențial de eliberare din funcție. Ramona a murit la o vârstă mult prea tânără pentru a se putea bucura de liniștea pensionării, alături de cei dragi. Ea purta de ani întregi povara unei boli incurabile, despre care vorbea foarte puțin. Colegii de la Curtea de Apel Cluj au transmis doar cuvinte pline de respect.

Ramona și-a început drumul profesional ca auditor de justiție. Ulterior, a fost numită procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș.

Din 2002 a activat ca judecător la Judecătoria Gherla, apoi la Judecătoria Baia Mare și Judecătoria Turda. În martie 2007 a fost promovată la Tribunalul Cluj, iar din 2022 a făcut parte din colectivul Curții de Apel Cluj. Începând cu 1 decembrie figura oficial ca pensionară, au precizat colegii săi.

Ramona era mama unei adolescente

Judecătoarea a dus o luptă continuă pentru viața ei. A trecut prin perioade grele și numeroase tratamente. Era mama unei fete în clasa a XII-a, elevă la un liceu renumit din Cluj. Cei care au cunoscut-o spun că era „prea discretă pentru o profesie atât de dură”, dar tocmai această rezervă îi dădea o eleganță aparte, scrie foaiatransilvana.ro.

Boala necruțătoare cu care s-a confruntat luni întregi și-a arătat urmările abia în ultimele săptămâni. Ramona își dorea, potrivit apropiaților, să reziste măcar până la absolvirea fiicei sale. Visul ei era unul simplu, dar adânc: „să mai rămână puțin lângă copilul ei”. Această dorință i-a dat forță într-o luptă purtată în tăcere, cu o determinare pe care doar un părinte o poate înțelege.

Colegii afirmă că nu au auzit-o niciodată ridicând vocea sau tratând pe cineva cu superioritate. Era, spun ei, un model de profesionalism și modestie, o raritate într-o profesie în care presiunea își poate lăsa amprenta asupra comportamentului. Tocmai discreția ei era, cred apropiații, dovada autenticei sale valori.

Un detaliu dureros, amintit de colegi și ieșit la iveală odată cu vestea tragediei, este momentul pensionării. Decretul de retragere din activitate a fost semnat cu doar două zile înainte de moartea ei. Pentru mulți magistrați, pensionarea este un moment de răgaz după o carieră lungă, însă pentru Ramona a venit prea târziu.

Nu a apucat nici măcar să simtă simbolic trecerea spre o etapă mai liniștită, departe de solicitările intense ale Curții de Apel. Boala a învins înainte ca ea să se poată bucura de o clipă măcar de libertate față de responsabilitățile profesionale. Pentru cei care au cunoscut-o, acest detaliu a accentuat sentimentul de nedreptate și durerea colectivă.