Alexandra Velniciuc a făcut declarații la priveghiul lui Horia Moculescu, după criticile primite online.

În această zi, trupul neînsuflețit al lui Horia Moculescu a fost așezat în foaierul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, unde doar câțiva apropiați au venit să își ia rămas-bun de la îndrăgitul compozitor. Anunțul privind ceremonia a fost făcut chiar de Alexandra Velniciuc.

Actrița și muzicianul dispărut au împărtășit o relație apropiată timp de aproape două decenii, iar ea, alături de Nidia Moculescu, s-a implicat personal în toate pregătirile necesare pentru funeralii. După moartea acestuia, Alexandra a publicat pe rețelele de socializare un mesaj esențial despre omul pe care îl vedea ca pe un părinte, iar reacțiile agresive nu au întârziat.

Cei doi au rămas văzuți ca prieteni apropiați vreme de 19 ani. Deși, de-a lungul timpului, s-au făcut numeroase speculații privind o posibilă relație sentimentală, actrița a lămurit încă de atunci situația și a explicat că îl considera pe Horia Moculescu o figură paternă. După trecerea lui la cele veșnice, ea a postat un scurt mesaj pe Facebook, dar a fost criticată intens. Pentru CANCAN.RO, Alexandra a vorbit printre lacrimi într-un interviu profund emoționant despre omul pe care îl simțea ca pe un tată.

Alexandra Velniciuc răspunde acuzațiilor din mediul online.

Îndrăgita actriță a povestit cu sinceritate despre legătura ei cu Horia Moculescu și despre mesajul publicat pe Facebook, care a generat reacții negative la scurt timp.

Ce a declarat artista:

“Cred că de astăzi viața noastră, a tuturor celor care i-am fost apropiați, va fi altfel. Va fi altfel pentru că el era o forță. El ne capacita pe toți să ne vedem, să vorbim, să ne avem aproape și ne va lipsi. Dar cred că tot ceea ce ne-a învățat domnul Moculescu și ceea ce ne-a indus prin felul lui de-a fi, noi toți vom ști să păstrăm și să ducem mai departe.

Pentru că el era un ferment. El era un om atât de dinamic și atât de viu interior și atât de efervescent, încât ne lua cu el. Și cred că asta e datoria noastră de acum încolo, să păstrăm aceste lucruri extraordinare pe care el ni le-a inoculat și să le ducem mai departe.

Eu cred foarte mult în discreție. Și nu-mi place să-mi expun viața și sufletul decât atunci când sunt pe scenă. Și atunci o fac cu toată credința. Nu am simțit că trebuie să spun mai mult pentru că nu aș fi găsit cuvintele potrivite să pot spune tot ce simt și tot ce a semnat pentru mine. Cred că într-un simplu mulțumesc, am cuprins tot. Și el știe mai bine! Mă bucur că am avut șansa să-i spun în timpul vieții tot ce-am avut să-i spun și mă bucur că am putut să-i fiu alături până în ultimul moment și chiar să-i mângâi sufletul.

Știam că se va întâmpla așa, știam că mă va aștepta și am plecat foarte liniștită la Dublin și m-am întors foarte liniștită pentru că am putut să-i comunic că m-am reîntors și că sunt lângă el și din momentul în care am înțeles că nu va mai putea merge mai departe în plan fizic, m-am rugat doar să-i fie trecerea ușoară și să se ducă fără să se chinuie. Și așa a fost!

I-am fost alături Nidiei ca un om care a promis că-i va fi alături permanent. Și așa voi face. Nu ca o mamă, nu ca o prietenă, ci ca om. Și tot ce voi putea face pentru Nidia, s-o ajut, dacă ea îmi va cere, asta voi face. Pentru că așa simt că-i normal și pentru că eu, în general, sunt un om care sare la greu. Eu împing vagoane când cred în oameni și mi se pare firesc să fac asta. Dar nu vreau nici să primesc laude, nici să primesc mulțumiri. O fac pentru că așa simt.”