Emeric Ienei a fost înmormântat cu onoruri militare. Nepoții Alisa și Darius, momente emoționante la funeralii

Lacrimi, aplauze și torțe aprinse au luminat drumul celui legendar Emeric Ienei, condus pe ultimul său drum la Oradea, în Cimitirul „Rulikowski”. Nepoții săi, Alisa și Darius, au oferit cele mai emoționante clipe ale ceremoniei. Marele antrenor a fost înmormântat sâmbătă, 8 noiembrie, chiar de ziua Sfinților Mihail și Gavriil.

Cerul parcă a plâns împreună cu oamenii. Într-o zi mohorâtă, plină de durere, Emeric Ienei, unul dintre cei mai apreciați oameni ai fotbalului românesc, a fost condus spre locul de odihnă veșnică. Sicriul celui care s-a stins pe 5 noiembrie, la 88 de ani, a fost adus la Biserica Militară a Garnizoanei Oradea, apoi purtat, pe un afet de tun, către Cimitirul „Rulikowski”, unde își va dormi somnul de veci alături de soția sa, Ileana Gyulai Ienei, trecută în neființă în 2021.

Aproape o mie de persoane – rude, prieteni, foști jucători, suporteri și oficiali – s-au strâns să-și ia rămas-bun de la omul care a scris istorie cu Steaua București, aducând în 1986 Cupa Campionilor Europeni în România.

„Te iubim, bunicu’!” – momentul care a emoționat profund

Printre lacrimi și aplauze, cei doi nepoți ai lui Ienei au oferit momente încărcate de sensibilitate. Alisa, nepoata marelui tehnician și a actriței Vasilica Tastaman, a cântat Imnul României în fața sicriului, iar Darius, fiul fiicei lui Ienei, a rostit un discurs care a mișcat întreaga asistență. Tânărul a citit un text semnat de jurnalistul Narcis Drejan, editorialist la Gazeta Sporturilor, care a ajuns direct la inimile celor prezenți. Vorbele sale au fost urmate de aplauze îndelungate, iar mulți nu și-au putut stăpâni lacrimile.

“Sunt niște vorbe pe care vreau să vi le împărtășesc, fiindcă consider că îl reprezintă în totalitate. Nu există statuie suficient de mare pentru demnitate. Nu există bust care să cuprindă tăcerea frumoasă, calmă, venită din valori. Dar există memorie. Și totuși există inimă. Emeric Ienei a plecat așa cum a trăit, fără să ceară nimic. Noi suntem cei care îi datorăm totul.

Astăzi, România fotbalistică nu pierde doar un mare tehnician, pierde un domn al ei. Pierde un fel de a fi. Asta pentru cei care au ochi să vadă și urechi să audă: Emerich Ienei rămâne nu doar în istorie, ci în conștiință, pentru că adevărata performanță nu este trofeul, ci amprenta. Ce trebuie să știe generația tânără este că moștenirea iubitului meu bunic va trăi prin familia sa, prin jucătorii pe care i-a antrenat și prin toți cei inspirați de modestia, bunătatea și dăruirea acestuia.

Așadar, acesta nu este un mesaj de rămas bun, pentru că de acum înainte îl vom purta în minte, în suflet și-n gândire, fiindcă legendele nu mor niciodată. Te iubim, bunicu! Vă mulțumesc mult!”.

Onoruri militare și un gest simbolic venit din Ghencea

Pe aleea principală a cimitirului, suporterii Stelei au aprins torțe roșii și albastre când cortegiul a trecut. Sicriul, purtat pe afetul de tun, a fost întâmpinat de salve militare și de o tăcere plină de respect.

Înainte de coborârea sicriului în mormânt, o bucată de gazon adusă din Ghencea – locul unde Ienei a scris cea mai glorioasă filă din istoria fotbalului românesc – a fost așezată peste el. A fost clipa în care emoția a devenit tăcere deplină. Fiica sa, Cristina, și-a sărutat tatăl pentru ultima dată, iar coroanele de flori au acoperit treptat mormântul.

Mari nume din sportul românesc, la despărțirea de Emeric Ienei

La funeralii au fost prezenți foștii săi elevi din echipa de aur a Stelei: Gabi Balint, Marius Lăcătuș, Tudorel Stoica, Miodrag Belodedici, Laszlo Bölöni, Adrian Bumbescu și Daniel Stângaciu.

Au venit, de asemenea, reprezentanți ai Federației Române de Fotbal – Răzvan Burleanu și Gabriel Bodescu – dar și numeroase personalități din lumea sportului și a vieții publice. Coroane de flori au fost trimise de Președintele României, Nicușor Dan, Ilie Năstase, Ion Țiriac, Gino Iorgulescu, precum și de clubul Dinamo București, un gest care a demonstrat că respectul pentru Ienei a depășit orice rivalitate.

Moștenirea unui simbol al sportului românesc

Născut la 22 martie 1937, în comuna Agriș, Emeric Ienei a fost mai mult decât un antrenor – a fost un lider, un formator de caractere și un adevărat gentleman al fotbalului. Colonel în retragere, apoi general de brigadă, el a rămas până la final un model de demnitate și eleganță. Orașul Oradea, locul pe care l-a numit „acasă” din 1978, l-a primit pentru ultima oară cu profundă recunoștință.