Gina Pistol și micuța Josephine au venit să-i facă galerie artistului la Sala Palatului, iar fetița a fost senzația serii. Ce a strigat de la balcon

Smiley a transformat Sala Palatului într-o adevărată celebrare a emoției și a bucuriei autentice. Două seri consecutive, peste 9000 de spectatori au trăit intens experiența „Armonie”, un spectacol impresionant, cu 84 de artiști pe scenă, orchestră live dirijată de maestrul Daniel Jinga, sunet imersiv 8D și invitați care au ridicat publicul în picioare. Printre cei prezenți s-au numărat cele mai importante persoane din viața artistului: părinții, Gina Pistol și fiica lor, Josephine.

Am participat la concertul „Armonie” vineri, pe 31 octombrie, seara în care în sală se aflau și părinții lui Smiley, alături de Gina Pistol și micuța Josephine – o fetiță blondă, cu părul cârlionțat și o voce cristalină ca un clopoțel. Locurile mele erau aproape de loja unde se aflau Gina, Josephine, prietenul și colaboratorul lui Smiley, Șerban Cazan, dar și Diana și Marcel Martinaș, nașii micuței.

Gina Pistol și Josephine, imagini pline de tandrețe la Sala Palatului

Atmosfera a fost de-a dreptul electrizantă: Gina a dansat, a zâmbit și a fredonat fiecare melodie, iar Josephine s-a purtat exemplar. Sprijinită de marginea lojei, și-a rezemat obrazul în palmă și l-a privit pe tatăl ei cu o căldură și o admirație emoționantă.

Într-un moment de liniște, chiar înainte ca Smiley să înceapă să cânte, fetița a strigat cu toată energia ei: „Hai, taaaati!”. A fost o scenă de o frumusețe rară, care a topit inimile tuturor celor din jur.

Smiley a mărturisit pe scenă că toate melodiile de dragoste din spectacol sunt dedicate soției sale, Gina, și fiicei lor, Josephine, care va împlini 4 ani în luna martie a anului viitor.

Smiley, copleșit de emoție, a interpretat în lacrimi piesa „Confesiune”

Punctul culminant al serii a venit odată cu interpretarea piesei „Confesiune”, compusă într-o perioadă sensibilă din viața artistului. Cu ochii înlăcrimați, Smiley a cântat din tot sufletul, iar sala a amuțit pentru câteva clipe, prinsă între emoție, dragoste și recunoștință. Doar ropotul de aplauze l-a ajutat să se reculeagă și să continue spectacolul.

Smiley a izbucnit în plâns în fața publicului de la Sala Palatului, în timp ce interpreta „Confesiune”, o piesă cu o poveste profundă și dureroasă în spate.

„Am ales să inserez în Armonie piesa Confesiune, pe care am dedicat-o părinților mei, care au și fost prezenți în show-ul de vineri în sala de concert. De obicei, nu o cânt în concerte, pentru că am compus-o într-un moment greu pentru familia mea care m-a marcat profund și pentru că știu că nu pot să o duc la final fără să mă emoționez până la lacrimi.

O cânt cu ochii închiși, dar și așa, vineri seara, știindu-i pe ai mei în lojă, n-am putut, m-am tot oprit între strofe și lacrimi. Le mulțumesc celor prezenți la Sala Palatului că m-au înțeles, m-au susținut și au empatizat cu mine”, a mărturisit emoționat Smiley care a dedicat toate piesele de dragoste din show soției sale, Gina, și fetiței lor, Josephine.

Lansată în decembrie 2016, „Confesiune” face parte din cel de-al patrulea album semnat Smiley. Artistul a povestit în trecut, în cadrul podcastului realizat de prietenul său Damian Drăghici, cum a luat naștere această melodie ce atinge sufletul oricui o ascultă.

„Eram în America, eram plecat de vreo două luni jumate, și era o zi foarte frumoasă afară, cum e în LA, și țin mine că m-a sunat…am vorbit cu mama și am simțit că e ceva în neregulă. Am întrebat-o ce s-a întâmplat și, cumva, a fost nevoită să îmi spună. Tatăl meu suferise un atac cerebral și ei nu mi-au spus, eu nu știam ce se întâmplase cu 2-3 săptămâni înainte să-mi spună mama.

Cumva ei nu au vrut să-mi spună ca să nu mă îngrijorez, dacă mă duceam acolo nu puteam să fac nimic, dar cu siguranță m-aș fi dus. Când mi-au spus mai era o săptămână și mă întorceam acasă. După ce am închis telefonul cu mama, m-am dus într-un dormitor și am început să plâng, dar nu mă puteam opri. Și, în timp ce plângeam, auzeam o voce în cap care îmi zicea: scrie, scrie! Dar așa, de nicăieri, poate o să ziceți că sunt nebun, dar asta auzeam. Și am scris refrenul ăsta: Mi-e dor de tine, tată, vreau să ne vedem mai des„.

Refrenul este punctul culminant, momentul în care emoțiile îl copleșesc complet. Așa s-a întâmplat și vineri seara, în timpul concertului „Armonie”, când părinții săi, Ion și Ioana Maria, se aflau printre spectatori, trăind alături de el acel moment plin de lacrimi și sensibilitate.