Ce medicamente ar fi luat medicul Ștefania Szabo de la farmacia spitalului din Buzău

Dimineața zilei de marți a adus șoc și durere în comunitatea medicală din Buzău. Directorul medical al Spitalului Județean de Urgență, dr. Ștefania Szabo, a fost descoperită fără suflare chiar în incinta spitalului, la finalul unei gărzi extrem de epuizante. Avea numai 37 de ani și era apreciată pentru profesionalismul, devotamentul și puterea cu care își îndeplinea misiunea zilnică, chiar și atunci când trupul îi dădea semne clare de extenuare.

Ce substanțe ar fi solicitat medicul Ștefania Szabo de la farmacia spitalului din Buzău

Colegii săi povestesc că petrecea adesea peste 30 de ore neîntrerupte în spital, fără pauze și fără odihnă suficientă. În dimineața în care a fost găsită, alarma din camera de gardă a început să sune insistent. Un medic de serviciu a intrat să vadă ce s-a întâmplat și atunci a descoperit trupul neînsuflețit al colegei sale.

Ștefania Szabo activa în secția de Chirurgie și era obișnuită cu ritmul intens al cazurilor de urgență. În noaptea de luni spre marți ar fi făcut ultima vizită medicală în jurul orei 00:30, apoi s-a retras în camera de gardă, intenționând să se odihnească până dimineață, la ora 8:00, când trebuia să predea tura.

Când a fost găsită, în jurul orei 6:30, medicii au observat că avea montată o branulă, semn că își administrase o perfuzie. Colegii spun că nu era un lucru neobișnuit: tânăra doctoriță își făcea adesea perfuzii cu soluții energizante pentru a rezista la efort. “O vedeam de multe ori mergând pe holurile spitalului cu perfuzia la mână. Nu voia să plece acasă nici când era bolnavă. Spunea că trebuie să intre în sală”, a declarat asistenta medicală Grațiela Constantin, una dintre prietenele sale apropiate.

Potrivit unor surse apropiate anchetei, înainte de tragedie, medicul ar fi cerut de la farmacia spitalului mai multe substanțe aflate sub regim special, printre care analgezice puternice, opioide și produse utilizate în anestezie. Ștefania ar fi motivat că erau destinate unui pacient, însă medicamentele respective nu au mai ajuns în salonul indicat.

Anchetatorii analizează toate ipotezele posibile, însă cea principală rămâne suprasolicitarea extremă și stresul accentuat. „Așteptăm rezultatele necropsiei. Până atunci, nu excludem nici o reacție adversă, nici o posibilă supradoză accidentală”, au transmis surse medicale.

Colegii săi sunt însă convinși că nu a fost un act intenționat. „Nu era genul care să cedeze. Era puternică, empatică și mereu optimistă, chiar și atunci când abia mai rezista. Spunea mereu: ‘Pacienții nu pot aștepta’”, a povestit un alt medic din unitate.

O viață dedicată meseriei

Ștefania Szabo era medic specialist și ocupa funcția de director medical al Spitalului Județean Buzău, una dintre cele mai dificile poziții din sistem. Coordona activitatea medicală a întregii instituții și participa constant la intervenții chirurgicale, fiind recunoscută pentru implicarea totală și pentru atitudinea exemplară față de pacienți.

Colegii povestesc că nu refuza niciodată o gardă, chiar și când programul era deja încărcat. „Era printre puținii medici care veneau și în zilele libere. Spunea că nu poate lăsa pacienții singuri. Muncea uneori și 30 de ore continuu, fără să plece nici măcar pentru câteva minute. I-am spus de multe ori că nu e sănătos, dar ea zâmbea și spunea: ‘Mai rezist puțin’”, a povestit o colegă de la Chirurgie.

Medicii din Urgență spun că adesea era prima care intra în sala de operații și ultima care pleca acasă. Deși se simțea slăbită, refuza să fie înlocuită, invocând datoria față de bolnavi. „Am văzut-o de multe ori cu cateterul montat. I-am zis să se ducă să se odihnească, dar nu voia. Avea febră, dar tot în sală voia să intre”, a mai spus asistenta Grațiela Constantin.

Specialiștii avertizează că lipsa somnului și stresul acumulat pot duce la epuizare fizică și psihică severă, cu consecințe grave asupra sănătății. În cazul medicului Szabo, colegii spun că semnele erau evidente: cearcăne adânci, paloare accentuată, probleme de concentrare și variații ale pulsului.

“Avea momente când tremura și abia se ținea pe picioare. Îi spuneam mereu să se ducă acasă, dar nu voia. Spunea că mai are ceva de terminat, că nu poate pleca așa. Era o luptătoare, dar și un om care a dus greul prea mult timp”, au povestit colegii din blocul operator.

Presiunea constantă, turele lungi și lipsa odihnei pot crea un cerc vicios: medicii apelează la perfuzii pentru a-și menține energia, însă organismul ajunge să cedeze. În acest caz, anchetatorii încearcă să stabilească dacă substanțele utilizate de tânăra doctoriță ar fi putut declanșa o reacție fatală.