Tudor Chirilă, mesaj emoționant la 100 de ani de la nașterea tatălui său, Ioan Chirilă: “Mi-e greu să scriu despre el”.

La un secol de la nașterea lui Ioan Chirilă, fiul său, artistul Tudor Chirilă, a evocat cu emoție figura părintelui care i-a influențat profund copilăria și modul de a privi lumea. Într-un mesaj sincer, plin de căldură și nostalgie, Tudor a vorbit despre „cel mai bun și mai modest om” pe care l-a cunoscut vreodată.

Cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea celui supranumit „patriarhul presei sportive românești”, Tudor Chirilă a ales să nu amintească cifre, performanțe sau fapte istorice, ci să evoce dragostea, discreția și moștenirea spirituală a celui care a insuflat unei întregi generații frumusețea sportului și respectul pentru cuvântul scris.

Nu este singurul care îi simte lipsa, deși dorul său este, fără îndoială, cel mai adânc. Mii de oameni i-au transmis artistului mesaje de susținere, mărturisind cât de valoroase rămân operele lui Ioan Chirilă chiar și acum, la zeci de ani de la dispariția sa.

Numeroase site-uri și pagini de social media i-au adus un omagiu lui Ioan Chirilă, publicând articole, biografii și fotografii rare ale marelui jurnalist și scriitor. Printre acestea s-a numărat și Radio România, care a realizat un amplu material dedicat vieții și carierei sale – o adevărată retrospectivă pentru tineri și pentru cei care încă nu i-au descoperit scrierile. De asemenea, imaginile de familie cu Ioan Chirilă, soția sa, regizoarea Iarina Demian, și fiii lor, Tudor și Ionuț, sunt de o frumusețe aparte.

Ioan Chirilă s-a născut la 25 octombrie 1925, în comuna Cairaclia, județul Ismail, în sudul Basarabiei, localitate care astăzi face parte din Ucraina.

În 1940, pe când avea 15 ani, s-a mutat împreună cu familia la Galați, apoi la Brăila, unde a urmat cursurile liceului. Mai târziu, s-a stabilit în București și s-a înscris la Facultatea de Drept, pe care a absolvit-o în 1949. În această perioadă, a practicat mai multe discipline sportive: a fost fotbalist la echipa de juniori Cetatea Ismail și la divizionara B Dacia „Vasile Alecsandri” din Galați, însă o accidentare i-a pus capăt carierei. În anii studenției, s-a dedicat și voleiului, tenisului și atletismului.

Ca jurnalist, a urmat în 1974 cursuri de specializare pentru profesioniștii din presă. Din 1950, a fost redactor la Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, iar din 1958 a trecut la ziarul „Sportul popular” (devenit după 1989 „Gazeta sporturilor”), unde a evoluat de la redactor (până în 1964) la șef de rubrică (până în 1974), apoi publicist comentator (până în 1978) și șef de secție, pentru ca în 1993 să devină director general al publicației, funcție pe care a deținut-o până în 1999.

Din 1997, a activat, ca senior editor, la o altă publicaţie sportivă „Pro Sport”. Prodigioasa sa activitate de ziarist, comentator radio şi de televiziune – Ioan Chirilă fiind promotor al unui stil original de exprimare – îl situează în fruntea ierarhiei personalităţilor presei sportive din România. Printre evenimentele sportive de unde a transmis se numără turneele finale ale CM de fotbal (Anglia – 1966, Mexic 1970, Germania – 1974, Argentina – 1978, Spania – 1982, Mexic – 1986, Italia – 1990, SUA – 1994, Franţa – 1998), precum şi Jocurile Olimpice din 1972 (München) şi 1992 (Barcelona).

Ioan Chirilă este autorul a 27 de volume dedicate sportivilor și marilor competiții, scrise într-un stil inconfundabil, plin de emoție și eleganță. Cărțile sale au cunoscut tiraje impresionante, fiind citite de generații întregi.

A fost, de asemenea, un remarcabil traducător, aducând în limba română numeroase opere din rusă – de la lucrări tehnice la piese de teatru jucate pe scena Teatrului de Comedie din București. Căsătorit cu actrița și directoarea de teatru Iarina Demian, a avut doi fii: Ionuț Chirilă, antrenor de fotbal, și Tudor Chirilă, actor și muzician. Ioan Chirilă s-a stins din viață la 21 noiembrie 1999, la București, și își doarme somnul de veci în Cimitirul Bellu.

În memoria sa, Asociaţia Presei Sportive din România oferă, în cadrul unor gale anuale, Premiile „Ioan Chirilă” pentru presă şi publicistică sportivă. Majoritatea cărţilor sale au fost premiate de Asociaţia Presei Sportive. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Ioan Chirilă şi-a înscris numele cu majuscule în cartea de aur a publicisticii sportive româneşti, pe care a slujit-o cu har, competenţă şi fidelitate”.

„Tata era, mai presus de toate, un om bun, generos și modest”

Cu ceva vreme în urmă, Tudor Chirilă îi aducea un adevărat omagiu tatălui său, dar și omului Ioan Chirlă. Descria atunci o față nevăzută a sa, pe care doar familia o știa, restul putând doar să o intuiască.

„Tata murea într-o dimineață de noiembrie. Între timp ziua asta a pierdut din durere și a rămas un prilej de amintire. Colegii lui spun că a fost cel mai mare gazetar de sport din istoria României. A scris douăzeci și nouă de cărți despre fotbal și alte sporturi. A muncit ca traducător în prima parte a vieții lui, până să ajungă redactor la Sportul Popular. A avut o cronică duminicală la radioul național. Vocea lui era inconfundabilă, la fel cronicile. S-a folosit de o cultură vastă ca să impună un stil unic în care sportul devenea mereu pretext pentru literatură.

Cred că a suferit pe ascuns pentru că viața l-a împiedicat să ajungă scriitor. Viața am fost noi, copiii lui pe care a trebuit să-i crească. A fost un tată la care ne-am uitat mereu în sus, deși el era atât de aproape de noi. Pe biroul meu de acasă e o fotografie din care tata privește pătrunzător cu ochii lui căprui în timp ce buzele se întind imperceptibil către un zâmbet ștrengăresc sub nasul lui coroiat, grecesc.

Tata era, mai presus de toate, un om bun, generos și modest, care nu se sătura să învețe. Una din imaginile care mă urmărește din copilărie e cu tata pe canapea răsfoind concentrat o enciclopedie Larousse. N-am reușit să moștenesc nici generozitatea, nici bunătatea lui cu atât mai puțin curiozitatea care l-a transformat într-un personaj atât de luminat.”, spunea Tudor Chirilă în cadrul unui interviu pentru Vocea – Jurnal de poveste.