Povestea adevărată a Ninei Iliescu. Prima Doamnă căreia foarte puțini i-au auzit vocea

Soția fostului președinte Ion Iliescu, Prima Doamnă a României în mandatele 1990–1996 și 2000–2004, Nina Iliescu s-a remarcat prin discreția și devotamentul său. Cu un trecut modest și o viață departe de reflectoare, a rămas mereu fidelă principiilor sale.

Ion și Nina Iliescu s-au născut la o zi distanță în același an, el pe 3 martie, ea pe 4 martie 1930. Destinele lor par să fi fost legate dinainte. De-a lungul anilor, Nina a fost o figură rezervată pe scena publică, dar în același timp un sprijin constant și confidențial al soțului său, conducătorul României postrevoluționare.

Din dorința de a evita orice asociere cu Elena Ceaușescu, Nina a ales mereu să fie cât mai puțin vizibilă în spațiul public și s-a dedicat carierei de inginer chimist, profesie care i-a adus împlinire personală.

Origini și formare

Nina Iliescu s-a născut în București, pe 4 martie 1930, crescând în cartierul Crângași. Viața i s-a schimbat brusc în 1945, când tatăl ei a decedat, lăsând-o orfană la doar 15 ani. În același an, și Ion Iliescu a rămas fără tată.

Mama Ninei a crescut singură două fete într-o perioadă de mari lipsuri. Chiar și după ce a devenit Prima Doamnă, Nina a dus o viață modestă, refuzând orice formă de opulență și alegând să trăiască într-un apartament simplu.

Foarte bună elevă și pasionată de științe, Nina a ales domeniul chimiei, devenind specialistă în studiul coroziunii metalelor și reușind să-și clădească o carieră respectată în cercetare.

Întâlnirea cu Ion Iliescu

Cei doi s-au cunoscut în 1948, pe când erau liceeni în Capitală. Ion era la „Sfântul Sava”, iar Nina la „Iulia Hașdeu”. Prima lor interacțiune a avut loc în cadrul unei ședințe a unei organizații de elevi – el coordona activitatea sportivă, ea făcea parte din echipa de volei. „Era o tânără atrăgătoare, bine proporționată, sportivă și impunătoare. Ne-am plăcut de la început”, își amintea Ion Iliescu.

Încă de la început, cei doi au simțit că au multe în comun: orfani, muncitori, modești și dedicați studiului. Nina a avut încredere totală în el, iar Ion a înțeles că relația lor va fi una de durată.

Ambii au primit burse la Moscova, unde ea a urmat chimia, iar el s-a înscris la Institutul Energetic. Departe de mama ei, care nu aproba relația, Nina s-a implicat cu sinceritate. În vacanța de vară, cei doi s-au întors hotărâți să se căsătorească.

La vârsta de 21 de ani, s-au căsătorit și au rămas nedespărțiți întreaga viață, formând un cuplu bazat pe afecțiune, încredere și sprijin reciproc. Au avut o lună de miere modestă la Sovata, după care s-au întors la Moscova și au învățat să se descurce cu banii oferiți prin burse.

Parcursul profesional și implicarea politică

După absolvirea studiilor în 1954, Nina s-a întors în țară și a urmat o carieră într-un domeniu mai puțin frecvent pentru femei – coroziunea metalelor.

A fost angajată ca inginer chimist și cercetător, dedicându-se acestei meserii până la pensie. Chiar dacă a avut și o scurtă implicare politică, accentul l-a pus pe activitatea de laborator, nu pe cariera de partid.

Ulterior întoarcerii din URSS și fiind deja soția unui om influent în partid, Nina a devenit membră a Partidului Comunist în 1955.

A fost repartizată la Institutul de Cercetări Metalurgice ca inginer tehnolog, unde a ocupat și funcția de secretar de partid. Mai târziu, a fost aleasă membră a Comitetului Raional de Partid „Gheorghe Gheorghiu-Dej” din București.

Lipsa copiilor, o suferință adâncă

Deși nu s-a remarcat printr-o implicare politică intensă și a dus o viață simplă, Nina Iliescu și-a dorit o familie numeroasă. Din păcate, toate cele trei sarcini ale sale s-au încheiat prematur.

„Ne-am dorit (copii nr.r), dar nu a fost să fie… Soția mea a avut trei sarcini toxice, iar după aceea nu s-a mai putut”, mărturisea Ion Iliescu despre acest capitol dureros, rememorând încercările eșuate de a deveni părinți

Ea a suferit de ceea ce medicina numește „sarcină toxică”, adică o reacție a corpului care respinge fătul, fără o cauză clar stabilită. La un moment dat, au dorit să adopte doi băieți ai unui prieten diplomat decedat, dar aceștia au fost luați în grijă de rude.

În cele din urmă, Nina și Ion Iliescu au acceptat realitatea și au renunțat la ideea de a avea copii, fie biologic, fie prin adopție.

”Există prietenii care se leagă prin durere – în timpuri opresive, prieten e cel alături de care suferi și depășești episoadele dureroase ale vieții tale. Există și prieteniile fericite și rare, așa cum sunt cele care nasc o iubire, așa cum a fost relația dintre mine și Nina, soția mea”, declara Ion Iliescu într-un dialog cu Ionuț Vulpescu.

O Primă Doamnă retrasă din viața publică

Viața personală a Ninei Iliescu a fost mereu bine protejată. Chiar și în perioada în care a fost Prima Doamnă, nu a permis presei să-i pătrundă intimitatea. Adesea, Ion Iliescu apărea singur la evenimente oficiale sau aniversări, în timp ce ea prefera să rămână acasă.

Între 1990–1996 și 2000–2004, cât timp soțul ei a fost președinte, Nina Iliescu s-a remarcat printr-o rezervă exemplară, evitând orice implicare în deciziile de stat.

Cu o pensie solidă din activitatea științifică, duce o viață simplă, fără extravaganțe. La 84 de ani a suferit o operație de colecist și urmează un tratament strict pentru afecțiuni cardiace.

Așa cum Ion Iliescu se descria ca un om cumpătat, Nina a urmat același stil de viață și a reușit să-și păstreze sănătatea până la o vârstă înaintată.

Mesajul de „adio” al Ninei Iliescu
„Odihnește-te în pace! Cu adâncă durere, Nina”, este mesajul de ADIO scris pe panglica de pe coroana funerară, singura așezată pe sicriul cu trupul neînsuflețit al lui Ion Iliescu. Mesajul simplu, dar profund, al unei femei care a rămas văduvă la 95 de ani și care a trăit o viață la brațul unui bărbat influent, important, adulat sau detestat deopotrivă.