Mare Sfânta prăznuită pe 7 August. Este protectoarea tuturor femeilor. Mii de românce îşi serbează onomastica

Românii o cinstesc cu profund respect pe Sfânta Teodora de la Sihla, sihăstreasa din Carpați care a primit binecuvântarea rugăciunii aprinse. Ea a fost prima femeie pustnică din țara noastră care a fost trecută în rândul sfinților români de către Biserica Ortodoxă.

Cuvioasa Teodora de la Sihla este una dintre cele mai iubite și respectate sfinte din calendarul ortodox românesc. În fiecare an, pe data de 7 august, este sărbătorită cu evlavie de către credincioși, fiind considerată protectoarea femeilor credincioase și evlavioase.

O viață dăruită credinței și slujirii divine

Sfânta Teodora a trăit în perioada domniei lui Vasile Lupu și se presupune că s-a născut în jurul anului 1650. Era fiica unui armaș din Cetatea Neamțului și a fost crescută în spiritul credinței și al respectului de către mama sa, încă din fragedă copilărie.

După pierderea surorii sale, părinții au hotărât ca Teodora să se căsătorească cu un tânăr evlavios. Cei doi nu au avut copii, iar dorința lor de a se dedica vieții monahale a crescut. Amândoi simțeau o chemare mai profundă către Dumnezeu decât către viața lumească.

Ajungând la vârsta de aproximativ 30 de ani și văzând că nu au urmași, cei doi soți au decis să intre în mănăstiri diferite. Teodora a ales Mănăstirea Vărzărești, iar soțul său a mers la Mănăstirea Poiana Mărului, urmând calea călugăriei.

Harul rugăciunii aprinse

Cuvioasa Teodora a trăit într-o peșteră retrasă până la moarte, rugându-se necontenit și îndurând gerul iernii fără niciun ajutor omenesc. Se hrănea doar cu plante sălbatice, fructe de pădure și alune, ducând o viață aspră.

Se spune că rugăciunile ei erau atât de curate și pline de credință, încât Dumnezeu i-a dăruit harul rugăciunii arzătoare. Din acel moment, trupul ei a fost cuprins de o lumină divină, iar sfânta a început să strălucească asemenea unei pietre prețioase în mijlocul codrului. Harul primit o făcea imună la frig, foame sau alte lipsuri omenești.

Când sfârșitul vieții ei se apropia, un înger a fost trimis să le vestească călugărilor de la Sihăstria că în pădure trăiește o sihastră cu mare har, care are nevoie să primească Sfânta Împărtășanie înainte de a pleca din această lume.

Călugării au urcat în munți și au găsit-o pe Sfânta Teodora învăluită de o lumină cerească. După trecerea ei la cele veșnice, trupul i-a rămas mult timp neatins în peșteră, până când, în anul 1830, familia domnitorului Sturza a așezat sfintele moaște într-o raclă la Sihăstria.

În anul 1992, Cuvioasa Teodora a fost canonizată de către Biserica Ortodoxă Română, devenind prima femeie pustnică din România recunoscută oficial ca sfântă. Ea este considerată protectoarea tuturor femeilor evlavioase, a celor care frecventează biserica și a celor care nu au avut parte de copii.

Prenumele Teodora are origini grecești, provenind din „Theodora”, care înseamnă „darul lui Dumnezeu”. Acest nume a fost purtat de multe femei sfinte și de rang înalt, printre care și faimoasa Împărăteasă Teodora, prăznuită pe 11 februarie. Aceasta a fost soția împăratului bizantin Teofil și a fost trecută în rândul sfinților pentru viața sa virtuoasă și sprijinul oferit creștinilor în vremuri de prigoană.