Nicușor Dan despre studenția în Franța. Cum a acceptat bursa, cum s-a adaptat sistemului și ce impresie i-au lăsat franțuzoaicele: “Am avut câteva relații. Toate previzibile”

Într-un articol apărut în publicația Dilema, în anul 2002, Nicușor Dan rememora perioada petrecută ca student în Franța, vorbind despre modul în care a fost influențat de acei ani, despre felul în care s-a integrat într-un sistem educațional complet diferit de cel românesc, precum și despre relațiile sentimentale din acea vreme, pe care le-a considerat lipsite de spontaneitate și farmec.

Ajuns acum președintele ales al României, Nicușor Dan a locuit timp de șase ani în Franța, dedicându-se matematicii. Tânăr și cu o fire ușor atipică, nu a fost imediat convins să accepte bursa oferită, având rețineri legate de distanța față de casă. Totuși, traiul în capitala Franței i-a adus experiențe cu totul noi, în contrast cu valorile tradiționale cu care crescuse.

Anii de facultate ai lui Nicușor Dan în Franța

În perioada studenției, înainte de plecare, locuia în căminul Grozăvești și deținea o Dacie 1100, care pornea doar dacă era împinsă. Un detaliu ce reflectă stilul de viață modest de atunci.

“E o plăcere să îmi amintesc cine eram în 1992. Nu prea mergeam la școală. Reușeam să parcurg materia cu conștiinciozitate câteva zile în sesiune. Citeam în rest matematică zece ore pe zi, tratate stufoase. Eram convins că voi ajunge, în acest fel, cel mai mare matematician al lumii.

Locuiam în Grozăvești. Aveam o Dacie 1100, care avea 20 de ani și pornea împinsă. Vedeam filme la Cinematecă și în Preoteasa. Nu ratam niciun chef în Grozăvești sau în Regie. Aveam un mare succes la chimiste. Totul mi se cuvenea. Eram fericit”, a povestit Nicușor Dan în Dilema Veche.

Inițial, Nicușor Dan nu era convins că vrea să studieze în Franța. Decizia de a pleca a venit mai degrabă dintr-o necesitate practică: o datorie restantă la cămin, aparent un lucru minor, dar care s-a dovedit decisiv în alegerea lui.

Cum s-a integrat în învățământul francez

Pentru el, trecerea la sistemul universitar francez a fost o experiență copleșitoare. În comparație cu ce cunoștea din România, cursurile de masterat cereau un angajament total și un ritm de studiu mult mai intens.

Această etapă de formare academică i-a schimbat perspectiva asupra modului în care își folosea timpul. A înțeles că pregătirea din liceu pentru olimpiade, deși valoroasă, nu îl pregătise pe deplin pentru exigențele sistemului francez.

Nicușor Dan despre viața personală din perioada franceză

“În anul de master am învățat de două ori mai multe lucruri decât în cei trei ani la București’, a scris Nicușor Dan în articolul din ziarul Dilema.

Nicușor Dan, despre relațiile amoroase avute în Franța

În acei ani, viața amoroasă a lui Nicușor Dan nu a fost una spectaculoasă. A mărturisit deschis că relațiile pe care le-a avut păreau lipsite de imprevizibilitate. Nici distracțiile studențești nu l-au atras prea mult, considerând că atmosfera din căminul Grozăvești era, în fond, mult mai animată și interesantă.

“Sentimental însă, Franța a fost, din 1992 însă în 1998, exact cum mă așteptam să fie înainte să fie înainte de a pleca.

Petrecerile franțuzești mă plictiseau de moarte. Erau previzibile și bine conceptualizate: oamenii știau de ce veniseră, până la ce oră vor sta și ce urmau să facă acolo. Față de petrecerile din Grozăvești, care erau o dezlănțuire de improvizații. Am renunțat repede și am organizat petrecerile noastre (în bucătării). Îmi amintesc cum într-o dimineață de chef jucam fotbal în sală, iar nea Romică ne cânta la acordeon ‘Zaraza’…”

“Am avut câteva relații cu franțuzoaice. Toate, previzibile de la început până la sfârșit. Luau din mine partea de comme il faut (așa cum trebuie, n.r.), iar originalitatea, nebunia alunecau undeva în gol. Cel mai frustrant, jocul seducției nu avea complicitatea partenerilor pe care o știam, era complet explicit (‘Matematica’, îmi explica tutorele meu de la École Normale, ‘e ca și cu fetele. Vorbești lucruri banale la început, apoi lucruri mai puțin banale, te apropii încet-încet…”, mais cest pas du tout mon style – dar nu e deloc stilul meu, n.r.).

(Nu pot să mă abțin: la început nu aveam succes chiar deloc și atunci, ca să ne stimulăm, am pariat cu un bun prieten 100 de franci, urmând să câștige primul dintre noi care cucerește o franțuzoaică; și chiar 200 de franci dacă ea era directoarea de studii)”, a mai mărturisit Nicușor Dan.

Cum l-au schimbat anii petrecuți în Franța

Anii în Franța l-au transformat pe Nicușor: a învățat să fie punctual și să se implice mai mult în comunitate. Și spunea clar: în Occident, căderile erau mici și sigure, dar el prefera să riște și să cadă…de mai sus!

„Cei șase ani în Franța m-au schimbat în două puncte: am devenit punctual și am devenit implicat civic. Nu am regretat niciun moment că m-am întors (…)

Nu mai am însă fericirea inocentă din 1992. Mă deranjează în special lipsa de implicare și de coeziune în jurul problemelor care ne doi, a generației din care fac parte. Mă deranjează la fel de tare ascensiunea rapidă a consumismului. Mă irită generația tânără care vorbește exclusiv de mașini și dolari pe lună și se distrează la oră fixă, după program.

Un ultim motiv pentru care nu regret că m-am întors. Occidentul îți ia libertatea ratării. Moment cu moment, sistemul te așază la locul tău și căderile sunt tot timpul mici, suportabile. Dacă o să mă ratez, și este posibil, o să am satisfacția că am căzut de foarte de sus’, a încheiat Nicușor Dan.