Vinerea dinaintea Floriilor. Nu cumva să faci asta, atrage necazurile. Tradiția veche din bătrâni

Vinerea dinainte de Florii, cunoscută și ca „Vinerea Verde”, ocupă un loc aparte în tradițiile populare românești. În credința populară, aceasta este ziua în care se deschid porțile dintre lumea celor vii și cea a celor răposați. Se spune că atunci sufletele încep să se miște, iar oamenii trebuie să fie atenți să nu le tulbure liniștea.

Printre obiceiurile considerate periculoase în această zi se numără și măturatul. În tradițiile străvechi, mătura folosită în Vinerea Verde este încărcată simbolic, iar gestul de a mătura poate aduce ghinion asupra casei. Se crede că, în special dacă se mătură în curte, gospodina deranjează duhurile celor trecuți dincolo și izgonește spiritele binevoitoare, atrăgând nenorociri.

În cultura populară românească, mătura nu este doar un instrument casnic, ci are valențe simbolice profunde. În alte momente ale anului, este folosită pentru a alunga spiritele rele, fiind așezată lângă ușa locuinței. Însă, în această zi, își pierde rolul protector și capătă o semnificație primejdioasă.

În zone precum Oltenia, Maramureș și Bucovina, bătrânii avertizează: „Să nu maturi, că se abate boala peste casă” sau „Nu tulbura praful celor duși, că aduci lacrimi.” Se crede că în această zi aerul devine mai ușor de străbătut, iar legătura dintre lumi devine mai fragilă. Astfel, mătura devine un simbol ce influențează echilibrul nevăzut al casei.

Se mai spune că folosirea măturii în această zi poate afecta soarta familiei. Dacă o femeie mătură în Vinerea Verde, ar putea atrage necazuri asupra copiilor, iar norocul casei ar putea dispărea. Această credință nu e doar o metaforă; multe femei susțin că au resimțit urmări reale după ce au ignorat acest avertisment.

Blestemul legat de această zi nu se arată prin evenimente zgomotoase, ci prin ceea ce oamenii numesc „blestemul tăcerii” – necazuri lente, dar apăsătoare. Nu se sparge vreo oală, dar sănătatea se poate șubrezi. Poarta rămâne la locul ei, dar armonia în familie se poate destrăma pe nesimțite.

În multe sate, femeile povestesc că, după ce au măturat în această zi, s-au iscat certuri în familie care au durat luni de zile. Alte gospodine spun că recoltele le-au fost compromise sau că păsările din curte le-au murit. Poate fi doar coincidență, dar prea multe povești se leagă pentru a fi trecute cu vederea.

Blestemul nu vine ca un trăsnet, ci ca o ceață. Te învăluie fără să știi de unde a pornit. Simți doar că lucrurile nu mai merg cum trebuie, că ceva s-a rupt, chiar dacă nu poți spune ce anume.

În loc să folosească mătura, femeile din satele românești se concentrează în această zi pe fapte bune. Nu curăță curtea, ci se ocupă de curățenia sufletească. E timpul pentru reflecție, nu pentru treabă fizică.

În multe zone, oamenii aprind lumânări pentru cei plecați dintre noi și pun ramuri de salcie la icoane, pregătindu-se pentru Florii. Se gătesc bucate simple, fără carne, și se oferă alimente celor sărmani.

Se evită activități zgomotoase sau de curățenie în gospodărie. Nu se scot gunoaie, nu se spală rufe, nu se bat covoare. Totul se face în tihnă, cu grijă. Se lucrează mai mult în interior – în casă și în inimă.

Există o regulă nerostită în multe comunități: dacă din neatenție ai măturat curtea în această zi, trebuie să aprinzi o lumânare pentru sufletele neliniștite. E un gest simplu, dar cu greutate, care nu trebuie ignorat.

Femeia care a greșit în Vinerea Verde este îndemnată să nu uite acea zi. Dacă urmează o perioadă dificilă, să nu se întrebe „de ce?”, ci să înțeleagă că acel gest a avut ecou. Tradiția străbună nu iartă ușor, dar nici nu condamnă fără speranță.

Tot bătrânii spun că, dacă îți pare sincer rău și faci o faptă bună până la Sfintele Paști, răul poate fi alinat. Scopul acestor obiceiuri nu este frica, ci respectul față de rânduielile moștenite.

Ce se întâmplă dacă măturăm în Vinerea dinaintea Floriilor? Poate că nimic. Poate că totul. Dar pentru cei de la sat, lucrurile sunt clare: tulburi echilibrul unei zile sacre. Și odată ce ai făcut asta, nu e ușor să-l restabilești.

Unii pot zâmbi neîncrezători și spune că sunt doar povești. Dar poate că, măcar o zi pe an, merită să lași mătura deoparte și să te uiți spre cer, cu inimă curată.

Superstițiile nu sunt legi scrise, dar sunt povești adânc înrădăcinate în sufletul neamului nostru. Și dacă atâtea femei au ales să le respecte, poate că au avut motive întemeiate.

Acest text este inspirat din credințele populare și din înțelepciunea bunicilor, care ne învață să prețuim legătura dintre viață, moarte și rânduiala firească a lumii.