Ce mare și frumoasă s-a făcut Maria, fetița adoptată de Daciana și Victor Ponta

Daciana Sârbu și Victor Ponta și-au transformat complet existența după ce au adoptat-o pe Maria. Fetița, care a devenit membră a familiei lor acum aproape patru ani, a sărbătorit recent împlinirea a 9 ani. Maria este mereu cu zâmbetul pe buze și se bucură de noua ei familie, unde a găsit și doi frați care o iubesc enorm. Daciana a vorbit mai multe despre acest subiect în ediția recentă a emisiunii lui Denise Rifai.

Daciana Sârbu a postat pe Instagram câteva fotografii de la aniversarea Mariei, fetița adoptată de ea și Victor Ponta în 2020. Fostul premier și soția lui sunt căsătoriți din 2008 și au împreună o fiică de 15 ani, pe Irina, iar Victor Ponta mai are un fiu dintr-o căsătorie anterioară cu Roxana Ponta. Andrei, în vârstă de 20 de ani, s-a născut în 2003, iar părinții săi au divorțat în 2004.

În prezent, familia Ponta are trei copii și este plină de bucurie.

Daciana Sârbu, fostă membră a Parlamentului European și în prezent proprietara unui lanț de cofetării în București, i-a oferit Mariei dragoste și stabilitate, dar și resurse materiale care o ajută să se dezvolte: vacanțe, călătorii internaționale, educație și confort. Din fotografiile disponibile se vede cât de fericită și bine îngrijită este Maria.

Daciana Ponta a detaliat experiența adopției. Maria a fost adusă în familia Ponta dintr-un centru de plasament și perioada de adaptare a fost dificilă. A fost nevoie de multă înțelegere pentru ca Maria să își găsească liniștea și fericirea în noul ei mediu.

Moderatoarea a întrebat-o cum se simte atunci când fetița adoptată îi spune „mama”, iar răspunsul a fost detaliat și emoționant.

Acesta e un subiect foarte emoționant pentru mine. E atât de mult de spus. Cred că e bucuria aceea supremă și satisfacția că ai făcut un lucru minunat și că acel copil simte iubirea și te simte.

E ceva foarte greu de descris în cuvinte. Noi avem capacitatea să iubim, până la urmă în asta constă umanitatea noastră. E despre tot procesul. Faptul că noi am pornit pe acest drum asumându-ne că vom trăi alături de ea toate traumele prin care a trecut. Așa se creează legătura, în momentul în care o însoțești pe acest drum, îți oglindește și traumele tale, pentru că nu ai cum să scapi. În final, e despre momentele în care o privești și știi că te iubește și se simte în siguranță, că noi suntem ancora ei și familia, nimic rău nu i se poate întâmpla, pentru că noi suntem acolo.

N-aș putea spune că procesul e greu, pentru că e normal să fie greu. Adaptarea e foarte grea, de ambele părți, pentru că nu te aștepți la atâta furie, durere și nu te aștepți să oglindească din tine lucruri pe care nu le știai și nu ai vrut să le vezi.

A scos frica că nu poți fi o mamă bună. Au fost momente în care am simțit că nu pot fi o mamă bună, dar le-am depășit alături de ea și de familie.

Este un întreg proiect, sigur că este un copil pe care îl iubim, necesită efort foarte mult, să fii permanent acolo, prezent și mereu să cauți soluții la situații pe care nu ți le imaginezi că vor apărea”, a povestit Daciana Sârbu