Jean de la Craiova, mărturisiri cutremurătoare despre copilărie: “La doi ani m-am îmbătat criță. Eram…”. Cum familia lui a fost mutată forțat de la casă la bloc

Jean de la Craiova își aduce aminte cu plăcere de copilăria sa, deși a fost o perioadă dificilă marcată de lipsuri și provocări. Încă de la vârsta de 12 ani, a trebuit să înceapă să muncească, întrucât părinții săi au divorțat, lăsând-o pe mama sa singură în creșterea a trei copii.

Într-un interviu recent, celebrul manelist a relatat cum la vârsta de doi ani a băut excesiv pentru prima dată, după ce tatăl său a lăsat o sticlă de vin lângă pat. Acesta a mai povestit și despre momentul în care familia sa a fost mutată dintr-o casă în bloc, în timpul regimului lui Ceaușescu.

Născut și crescut în Pantelimon, un cartier din București, Jean de la Craiova a avut o viață marcată de momente dificile și de trăiri intense. Părinții săi au divorțat când el avea doar 12 ani, lăsându-l împreună cu frații săi sub îngrijirea mamei lor. Aceasta trebuia să se descurce cu un singur salariu pentru a le asigura strictul necesar.

În timp ce își rememora viața alături de părinți, artistul a relatat în cadrul emisiunii “Petrecem în familie”, moderată de Mirela Vaida, despre cum a experimentat prima oară cu alcoolul la doar doi ani, după ce tatăl său a lăsat o sticlă de vin lângă patul său. De asemenea, a povestit despre momentul în care familia sa a fost nevoită să se mute din casa lor într-un bloc, unde el și frații săi împărțeau o cameră.

“La doi ani m-am îmbătat criță. Ce să fac dacă tata a lăsat sticla de vin lângă pat? Am zis ce-o fi asta și am început să cânt de la doi ani „o damingeană, un pahar.’ Eu mi-am făcut șprițul la doi ani. După ne-a demolat și ne-a dat bloc pe vremea lu Ceaușescu.

Te lua, te băga la serviciu, însă acum dacă te dă afară de la serviciu, ți-ai luat și casă. Ne-au băgat la cutie frumos, 3 camere, etajul opt. Eram trei frați, doi băieți și o fată. Eram mijlociul. Tata era maistru la rafinăria românească de bumbac, mama lucra tot acolo.’, a mărturisit Jean de la Craiova.

Lui Jean de la Craiova nu îi este rușine cu trecutul său, ba chiar este mândru că a putut să se ridice de jos, indiferent de greutățile pe care le-a infruntat.

“Da, m-am simțit inferior probabil atunci când am intrat într-un cerc de mai mari. Copii de ingineri, care inginerii aveau bani. Ăia aveau faianță, eu nu aveam. Ăla avea vopsea, eu n-aveam. Ăla avea persan în sufragerie, eu aveam preș.

Fiecare avea altă discuție, vorbeau despre mai mult. Tindeau către mai mult. Omul, din ce are, vrea la mai mult. Copilăria mea de la țară se stinge ușor. Intru și am de-a face cu altă lume prin meseria pe care deja începusem să o practic’, a povestit Jean de la Craiova.

Părinții lui Jean de la Craiova au divorțat când el avea doar 12 ani. Pentru că mama lui abia se descurca să-i întrețină dintr-un singur salariu, pe el și frații lui, Jean a început să muncească încă din copilărie, cu ziua.

“Părinții mei s-au despărțit, iar eu și frații mei am rămas cu mama. Cu un singur salariu era foarte greu să te ții și de școală. (…) Nu mai făcea față mama! Fiind mic mi-am dat seama că mai trebuie ceva. În blocul în care stăteam era un magazin de mobilă unde m-am dus să muncesc; m-am rugat, pur și simplu, să fac orice, pentru 25 de lei pe zi. Veneam de la școală, fugeam la mobilă, strângeam hârtii, cartoane, măturam (…) Cu bănuții treceam strada, unde era un aprozar, și luam ce puteam, cartofi, fasole, să ne facă mama de mâncare, a mai povestit artistul.

După ce a fost măturător la mobilă, Jean de la Craiova începuse să-și câștige pâinea montând piesele de mobilier. „În fiecare zi primeam câte o fisă de 5 lei. 15 lei pe zi toți frații să-i avem să ne luăm pachet la școală. Adică luam un baton de 3 lei și 2 lei un lapte și băgam în ghiozdan. De multe ori nu aveam posibilitățile astea. Ne-a fost greu câțiva ani până ne-am mărit și fratele meu s-a angajat, eu mă mai descurcam, de la măturător la mobila, am început să merg la etaj să montez și primeam mai mult, a declarat artistul.